What’s wrong with your men?

ed2e27fa578d15c4197853b028f5a000

Cu cativa ani in urma am cunoscut o tanara jurnalista din Olanda, care peste cateva ore imi devenise prietena. Bregje e genul de om care te abordeaza direct, ma rog, ca fiecare al doilea olandez, ti-o pune in fata, te ia pe sus, te ameteste, te face sa te bagi in dans, sa gandesti, sa crezi ca totul e posibil, s-o lasi mai moale si sa mergi pana la capat.

Fiind in Moldova de doua zile, ea ma intrebase, in felul sau, putin ingandurat, dar, in acelasi timp, in plin proces de fierbere intelectuala si creativa,  „What’s wrong with your men?”

Eu am inceract sa-i raspund. Ca de la jurnalista la jurnalista. Fara emotii, doar fapte si lasa ea singura sa decida what’s wrong with them. Dupa cateva minute de discurs flegmatic din partea mea, intrerupt sistematic de intrebari de concretizare, Bregje a declarat „Hai sa filmam un documentar despre barbatii moldoveni!” Mie mi s-a parut o idee foarte buna.

Noi, femeile, cam de doua ori pe zi ne intrebam ce nu e in regula cu ei, cu acesti barbati. De ce sunt asa si nu altfel? De ce sunt iresponsabili, neinteresanti, betivi, impotenti, lenesi? De ce, bunaoara, frantuzoiacele au mai mult noroc? Dar ce sa mai vorbim de grecoaice, care, cica, traiesc alaturi de cei mai fierbinti barbati din lume?

Eu sunt sigura ca va veni acea zi cand vom filma acest documentar. Si daca tot sunt co-autor al ideii si si co-regizor, am sa-mi permit sa inclin spre un final „deschis”, ce ar lasa loc femeilor sa gandeasca si sa analizeze de ce au ajuns sa aiba barbatii pe care ii au.

Nu sunt psiholog si nici 65 de ani nu am, ca sa ma pot ascunde dupa diploma sau dupa varsta ce ar impune un oarecare respect si consideratiune fata de vorbele mele, dar, totusi indraznesc sa impartas aici unele concluzii pe care mi le-am format in urma experientelor prin care am trecut sau martora caror am fost. Si daca, pe alocuri, veti simti ca invinovatesc femeile, trageti aer in piept, recititi, apoi ganditi-va ca, de cate ori ne suparam pe ceva sau cineva, inseamna ca nu vrem sa ne asumam responsabilitatea pentru ceea ce a fost creat de noi insine.

De ceea ce ni se intampla suntem responsabili doar noi, in calitatea noastra de oameni inzestrati cu suflet, inima, ratiune si liber arbitru. De fapt, aceasta postare ar putea sa se incheie aici. Mai mult chiar nu este ce adauga. Dar, pentru placerea pe care mi-o procura scrisul, voi continua cu cateva reflectii la tema.

Fiecare femeie isi merita barbatul. Si fiecare barbat isi merita femeia. Sau, pot sa o spun si altfel – noi atragem ceea ce suntem. Sau, pe o nota mai progresista – fiecare om este o punte spre noi insine. Alegeti expresia ce va convine sau ce va reprezinta mai mult. In esenta, ele toate sunt la fel.

Or, barbatul moldovean sau, mai degraba, sintagma „barbatul moldovean”, este perfect echilibrata sintagmei „femeia moldoveanca”.

Unele femei se complac in vesnicile lamentari la tema barbatului bun de nimic, care, pe deasupra, mai trage la masea si nu aduce bani in casa. Dar, intre noi – femeile trecute nitel prin viata- fie vorba, ati lasat acest barbat sa aduca bani in casa sau l-ati dat la o parte cu o mana ferma si l-ati facut sa inteleaga ca si singure o sa va descurcati?

Ce ati facut voi sambetele, de exemplu, cat el sta intins pe canapea sau in fata calculatorului? Ati facut curatenie, deoarece va place sa o faceti si gasiti ca aceasta activitate este o forma de meditatie sau ati ros podelele si ceaunele cu ciuda pe „animala ceea care sta la televizor si nu vede cat de tare ma zbat eu sa tin familia asta”?

Dar serile ce ati facut, cand el e intampla sa se retina cu colegii la o bere? Ati iesit undeva cu prietenele, ati stat relaxat acasa, singura sau cu copiii, v-ati odihnit, ati ras, ati dansat in fata oglizii, ati citit, v-ati bucurat de timpul in care puteti sa fiti in intimitatea voastra de femeie? Sau poate ati verificat nervos ceasul si telefonu, l-ati sunat de 13 ori sa-l intrebati cand vine, apoi, pe final, isterizata, l-ati sunat sa va plangeti ca cel mic are febra, iar ca el in timpul asta umbla naiba stie unde cu idiotii ceia ai lui?

De cate ori simt ca-mi incoltesc in minte, ca niste muguri de martie timpuriu, unul dintre aceste ganduri, pornesc alarma, deoarece anume atunci inteleg ca imi proiectez frustrarile si complexele pe omul de alaturi, care nu este decat oglinda mea. Si orice comportament manifestat fata de mine, este rezultatul a ceea ce gandesc eu despre el. Vorba ceea, you get what you give.

Cu cativa ani in urma am auzit o vorba care poate sa caracterizeze cea mai mare parte a femeilor din Moldova – cel mai puternic barbat este femeia. Am auzit-o din gura tanti Nastei, care ieri se intreba cand vine acel moment cand femeile uita ca sunt femei, iar barbatii uita ca sunt barbati? Eu cred ca acel moment nu vine. Nimic nu vine si nimic nu se duce.

Intr-o relatie, de cele mai dese ori, femeia din start se pozitioneaza drept mamica, iar barbatul, bucuros ca a gasit drumul inapoi spre tita mamei, se aseaza confortabil langa ea si revina la pozitia copilului. Apoi, conform scenariului, femeia vede la televizor, citeste prin cartile a l’eau de rose* despre dragostea adevarata, vesnica si neprihanita, se priveste in treacat in oglinda, ca sa se convinga, nu fara placere mazochista, ca a ajuns in ultimul hal si, cu tot acest pachet all inclusive, ataca barbatul, care, din prima lor zi de relatie, nu mai este barbat.

Dragele mele, haideti sa stam stramb, dar sa judecam drept. De unde sa avem barbati, daca femeile, din exces de zel si din frica sa nu care cumva sa ramana singure, i-au trasformat in sugaci? De unde barbati, cand femeile noastre se inhama singure la carul ce ar fi trebuit tras de doi?  De unde barbati, daca ele pleaca in Italii, Portugalii si Rusii si le trimit bani acasa, sa aiba ei, mititeii, de cheltuaiala la barul din sat? De unde barbati, cand noi tinem o casa pe umerii nostri si nu-i lasam pe ei sa puna umarul, de aceea ca tot noi mai bine stim sa facem? De unde barbati, cand noi ne crestem fiii mai ceva ca pe niste fete razgaiate?

De unde barbati, cand noi nu am indraznit nici macar o zi sa fim femei?

***

Pana la urma, eu as parafraza-o pe Bregje si as intreba „What’s wrong with your women?” si m-as gandi ca nu degeaba Mahatmna Gandhi a spus „Fii schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume”. Nimeni nu e fara de pacat si cum a zis un om intelept pe care l-am intalnit saptamana trecuta – important e sa constientizezi ceea ce se intampla. Iar odata primul pas facut, nu te mai poate opri nimeni din drum.

*romane sentimentale, de dragoste

22 de gânduri despre „What’s wrong with your men?

  1. what’ wrong with Romania ? as zice eu …
    pai e wrong ca o gherila de jigodii tradatoare ne conduce de 23 de ani si a adus 80 la suta din populatie sub pragul saraciei …
    aia din Olanda , de unde sa inteleaga si asa ceva ? …
    deci problema e peste tot si e mult mai complexa decat latura animalica , sexuala … si ca orice problema , are , de acord , radacina in noi ….toti …trebuie sa ne schimbam noi , ca lumea din jurul nostru sa se schimbe …
    o carare buna ,cred eu – una din nenumaratele , care apar odata cu vointa de a face schimbarea – ar fi ho’oponopono …
    dati cautare pe „Goagal” si gasiti o una din caile spre schimbare …

    • Așa. Și sigur că dacă l-ai pus, e bine că l-ai pitit acolo la mijloc, unde îl vezi cel mai greu, în loc să-l așezi undeva cât mai sus și să-l faci mai mare (cu mai mult de 5 comentarii, cum e implicit)… :)

      Glumesc, e bun și așa. :P

      • Lotus, merci pt observatii, eu nu sunt foarte atenta la astfel de detalii. Dar degraba acest blog va fi supus unei „euro-reparatii” si oamenii care se pricep vor fi poate mai atenti la ele :)

      • Da, sigur, vezi să nu, o să fie alții atenți pentru tine la ce ține de tine! :))

        Dacă ai nevoie de ajutor cu reparațiile și oamenii care te ajută nu se prezintă la locul de întâlnire, lasă un semn… :)

  2. de acord cu faza ca noi crestem fii mai ceva ca pe niste fete, eu am fetita insa este independenta si are o parere proprie despre tot ce o inconjoara, am in skimb in jur mame cu baietei care sunt niste alintaturi pupate in fund pentru orice bocet si lacrimioara, care fara fusta mamei sunt rataciti si se panicheaza si tot ai impresia ca aceste mamei tin in maina un ou gata sa cada jos, iar daca le zici pai li se aprind ochii si apara baiatul mamei ca e baiat iar baietii sunt mai greu de crescut sunt mai gingasi si mai nush ce….ai impresia ca ele nu primesc atentia cuvineita de la soti si uita ca acesti baietei sunt viitorii barbati si nu sotii lor :D

  3. consider ca e adevarat numai partial..nu se duce in originea problemei! parerea mea este ca relatia barbat-femeie in Moldova e mult mai complexa. un factor central este educatie in familie…o spun din proprie experienta pentru ca in fiecare zi sunt „drilled” sa am un anumit comportament acasa, sa fac mncare, curat, sa-mi iau anumite responsabilitati. E cazul multor fete tinere. Viceversa se intimpla cu educatia data baietilor. Cind se casatoresc ei instinctiv aleg pe acea- cum ai spus si tu- cea ii va face viata mai comfortabila, cum a facut si mama. dar rolurile acestea sunt educate in familie. de sici si rusinea de a sfirsi o casatorie abuziva, frica de ce vor zice altii. apoi, daca doresti sa parasesti sotul abuziv, multe nu o fac ca nu au unde merge, nu au cumm sa existe singure! sa nu uitam ca suntem o tara saraca! zici, femeile sa iasa la blimbare cu prietenele daca el merge la o bere! de unde, cu salarii de 2000 de lei, consideri ca iei din gura copiilor daca mergi si tu undeva, si sigur ca mori de ciuda cind tu stringi fiecare banut si lui nu-i pasa! pot vorbi la infinit, e mult de scris

    • Vivi, daca el isi permite de-o bere, inseamna ca si tu iti poti permite de-un suc sau de aceeasi bere. Problema e cu mult mai adanca, de acord, insa eu nu pot scrie pe blog o carte, asta a fost doar un osusor aruncat pt a-l putea rontai si gandi. Noi toate am primit aceeasi educatie, inclusiv eu, si mama mea, si bunica mea. Dar de ce esti om? Ca sa poti gandi, simti, alege singura, corect? Daca ceva nu-mi place si simt un discomfort in situatia creata – incep sa o schimb. Incep de la mine.

      Eu asta fac si sunt o femeie ca toate celelalte. Crescuta intr-o familie simpla, cu probleme ca la toata lumea.

    • Apropo, mi-a venit asa o comparatie – pe noi si atunci cand ne doare ceva, lasam sa treaca de la sine, cu speranta ca nu va trebui sa facem nimic.

      De la sine, insa, nicio boala nu a trecut. Ea doar se amplifica.

  4. Extrem de sexist. Pentru ca sa intelegi de ce cred asa, uite o bucata de la tine parafrazata ca si cum ar fi despre „femeile din moldova”: „De ce sunt proaste, slabe, frigide si cu zero cunostinte in tehnologii (nu pot folosi nici telecomanda la TV) si bune doar pentru bucatarie (nu toate). Fara sa le dai cate-o palma nu fac nimic pe acasa!”

    Important: spre deosebire de tine, eu nu cred ce am scris mai sus. Imi pare rau pentru ca sunt oameni care au asa pareri (ca tine sau ca cea parafrazata de mine).

  5. Cuvinte cheie – in doi! Am auzit candva o vorba a sriitoarei ruse Daria Dontova: daca femeia crede despre barbatul ei ca e tap, automat este si ea capra. In natura leul nu se imperecheaza cu vaca, iar boul nu ia leoaica.
    Ai dreptate in tot ce ai scris, daca ne-am uita mai mult unul in ochii celuilalt, daca am trage o privire peste zgaraie-norii pe care ii cladim cu atata ardoare si sudoare, in timp ce ar trebui sa construim poduri…si daca ne-am invata sa NE cunoastem (pornind de la autocunoastere in primul rand) cu adevarat, cred eu si comunicarea ar fi cu totul alta.
    Acel moment totusi vine in relatii, de orice natura, nu neaparat de dragoste. Vine cand orice comunicare pur si simplu inceteaza si, mai rau, nu este dorinta de a o restarta intr-o formula corecta.

  6. Un iz asa oleaka pesimist. Pot sa ma dau cu parerea doar in privinta mea si a iubitei, noi am invatat(nu fara ajutor) ca avem doar o diferenta majora. Eu : „If something works don’t fix it”, ea „this can be made better”. Dupa ce am aflat lucrurile astea despre noi, am invatat sa fim altfel, sa comunicam altfel. Si de aici se trage totul, pentru mine de ce sa comunici cind totul e deja ok, pentru ea tre sa comunici ca sa fie si mai bine.
    Imi pare rau pentru „el” si „ea”, care nu se bucura unul de altul, dar vina e, in egala masura, a lor.

    P.S. In Grecia, acum 3 saptamini, managera vilei in care am stat, mi-a zis ca mitul despre barbatii greci a cam disparut de ceva timp si ca nu ar avea nimic impotriva sa cunoasca un barbat „moldav”. ;)

    • E de vina criza ca grecii au pierdut din fierbinteala, desi poate fi doar o incercare de maniulare a opiniei din partea grecoiacelor care se tem ca vor ramane fara seminta buna :)

      Cat despre ceea ce ai scris mai sus – de acord intru totul. Eu din lene nu am scris in concluzie ca ar fi o chestie foarte faina daca femeia s-ar vedea pe ea in barbat, iar barbatul pe el – in femeie si descoperind un milion de lucruri care nu le plac, sa se ajute reciproc sa le depaseasca. La unii asa si se intampla.

      PS: tare imi plac comentariile lungi si intelepte venite de la barbati :)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s