Despre alaptat

Suntem in plina Saptamana Mondiala a Alaptarii. Din aceasta cauza am fost rugata frumos sa sustin aceasta cauza nobila – alaptatul la san. M-am gandit mult ce as putea scrie pentru a nu ma repeta si pentru a nu intra in clisee si abia azi, intorcanu-ma de la un flash-shopping de pauza de masa, am inteles clar despre ce vreau sa scriu in legatura cu alaptatul.

Mie mi-a placut sa alaptez. Pe langa faptul ca acest act era util pentru copilul meu, eu primeam doza mea de placere de la proces. Nicioadata nu mi-am simtit sanii mai la locul lor decat in acele 18 luni in care am trait dupa formula „cu tita in gura”. Atunci partea corpului meu care ori imi producea discomfort, ori imi da batai de cap, ori devenea tinta unor comentarii pe strada, ori servea de jucarie pentru barbatii vesnic in cautarea traseului de retur spre sanul protector al mamei, si-a capatat soarta pe care o merita de la facerea lumii. Alaptatul m-a readus la sanii mei. M-a impacat cu ei. Le-a dat un rost.

Prima senzatie care imi umple corpul atunci cand ma gandesc la o eventuala sarcina este senzatia pe care ti-o ofera alaptatul. Si privelistea pe care ti-o ofera, de acolo, de la inaltimea ochilor tai de mama. Si linistea. Si fericirea care alearga prin tine in ritmul laptelui care fuge prin canalele lui pentru a se revarsa in mare. In marea care e ascunsa in copilul tau.

Eu nu am trecut prin experienta altei placeri corporale mai mari decat placerea alaptatului. O placere totala. Care nu mai lasa loc de nimic altceva. Nici de ganduri, nici de asteptari, nici de regrete ca s-ar fi putut altfel. Alaptatul este, pentru mine, placerea suprema pe care mi-o poate oferi corpul meu de femeie. Perfecta. Absoluta prin echilibrul ei.

Primele zile de alaptat, sunt, de regula, un calvar. Dar cine a spus ca drumul spre perfectiune  e usor?

7 gânduri despre „Despre alaptat

  1. Este un subiect foarte sensibil pentru fiecare mamica. Lipsa unor centre unde viitoarele mamici ar invata totul despre alpatarea copilului este o probleme pe care am simit-o si eu pe pielea mea. Cand si femeile simple, cu posibilitati financiare reduse, vor avea acces la asemenea informatii experienta alaptarii la san va fi una mult mai pozitiva.

  2. si eu nu stiu cum m-as fi descurcat fara ajutor la inceput, oferit de moase, surori medicale, etc….am invatat lucruri care nici mama mea care a avut 3 copii nu le-a stiut. de fiecare data imi spun ca sunt o mare norocoasa ca am nascut nu in Moldova

  3. eu am alaptata primul copil pana la varsta de 2 ani si dupa sase luni, pe al doilea…pana la 1 an si 9 luni….. a fost greu, a fost placut….a fost…irepetabil!

  4. Despre alaptat | BLOGPOST.timpul.md

  5. Poate saptamina asta a alaptatului va aduce in sfirsit si la noi niste consilieri de alaptare, cum se practica in alte parti. pentru mine alaptatul a fost pe cit de placut spiritual, pe atit de dureros fizic, cu febra 40 si alte consecinte de rigoare. Am aflat mai tirziu ca alaptarea corecta se invata, ca de asta depinde daca mama o sa reuseasca sau nu sa alapteze. M-am saturat de lectii de mentalitate la noi, se stie cit de important este pentru copil sa fie alaptat, dar nimeni nu ajuta mamele practic. Asa de multa propaganda ultimul timp, nu stiu cum, asa de putine fapte. valabil pentru toata propaganda despre drepturile femeiii,violenta domestica, ca sa citesc in ziarul de garda cum femeile ajung sa fie ajutati de jurnalisti, pentru ca politistul din sat nici nu are de gind sa raspunda la telefon. M-am saturat de cuvinte frumoase! Sorry, Diana, ca vars asta pe blogul tau, dar citeam ce ai scris despre alaptat si ai spus exact ce simte o mama cind alapteaza si sunt de acord ca mai placut nu exista nimic, si mi-i ciuda ca nu am putut avea parte de placerea asta mai mult timp, pentru ca (stiu ca-i usor sa-i acuzi pe altii) nu s-a gasit nici un medic normal sa-mi spuna si sa-mi arate.

    • Ludmila, inteleg foarte bine, deoarece am trecut si eu primele zile dupa nastere prin clipe foarte dificile, cu dureri mai ceva ca la nastere. Dar am fost sustinuta si poate toata diferenta a fost in asta. La noi sunt consilieri in ale alaptari, putine, dar sunt. Da, e o problema ca aceasta informatie este oarecum pt cei alesi. Femeia „din strada” nu cuoaste unde si cui i se poate adresa.
      Multumesc ca mi-ai dat o noua tema. Voi reveni.

    • Imi amintesc si eu de primele zile din maternitate. Incercam cu lacrimi in ochi sa imi alaptez copilul care nu vroia sa-si asculte instinctele. Imi venea sa le dau pe toate pe o „sticluta de lapte”. Auzeam in fiecare zi una si aceeasi de la asistentele maternale „A sa-ti taie tzatzele, femeie proasta si esti!”, tare ma mai incurajau, ce sa zic. Nu s-a oferit nici una sa ma ajute sa trec peste, chiar si doctorita care m-a asistat la nastere (una foarte draguta si receptiva), dupa mai multe incercari, intr-un colt de gura, mi-a zis ca nici ei nu i-a reusit sa-si alapteze copilul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s