Pisica sau nu pisica

465083_10150583717407341_2004942118_o

Fostul nostru. Poppy

 

Vreau pisica. Aceasta dorinta ma bantuie de cateva ori pe an. Pe Ilinca, in schimb, o bantuie vesnic. De e Craciun, de e ziua ei, de e Paste, de e Ziua Copiilor, de e 1 Mai, ea cere pisica. Iar in paranteza scrie – vie.

Acum ne-am gandit ca ar fi momentul sa-i luam una. Mica, frumusica, fara rasa si fara pretentii. Numai cand imi imaginez fericirea care va fi pe fata copilului cand o va descoperi intr-o cutie de carton, cu fundita, un bot moale si insufletit, vreau sa merg chiar acum sa caut pisica.

Dar, o pisica nu e o jucarie. O pisica e un membru nou in familie. O pisica e multa grija, mancare, baita, vaccinuri si dragoste. Noi am mai avut pisici. Eu stiu cum e asta. Ah, o pisica mai face pipi pe unde nu trebuie cand nu trebuie. Si asta tot e o bucatica de problema.

In orice caz, douazeci de milioane de intrebari in cap. Chiar si un inceput de panica. Ma voi descurca? Nu voi nenoroci un suflet de felina? Imi trebuie oare?

Astept raspunsuri, incurajari, sfaturi de la iubitorii de animale domestice. Si mai astept descurajari, argumente contra si critici de la oamenii care cred ca un apartament nu este locul unde trebuie sa crestem animale.

Merci!

9 gânduri despre „Pisica sau nu pisica

  1. Miau – Alo... BEBE!

  2. Eu tot am pisica. E motan de fapt. Neplanificat. A aparut in viata noastra pe neasteptate, zarit fiind pe scari de sora mea. Noi, fete cu sufletul mare (dar eu iubitoare de feline pana la ultimul atom) ne-am decis sa-l luam la noi pentru cateva zile pana ii gasim stapani. Eu am rugat-o pe sora mea sa inchida usa de la camera ei pe durata noptii, ca sa nu se ataseze motanul de noi, pentru ca noi oricum il vom da altcuiva. De asta pe el il chema „motanul”, nici nume nu i-am pus, pentru ca noii stapani poate ii vor pune alt nume. Peste 2 zile m-am trezit eu mai de dimineata, am intrat in camera surorii mele si ce-mi vazura ochii si ma minunara? Sora mea dormea pe jumatate de pat, iar pe cealalta – motanul ;) Peste 2 saptamani esuate de cautare de stapan, noi am inteles ca ne-am indragostit indubitabil si irevocabil (asta eu am inteles, ca sora-mea a priceput dintr-a doua noapte). Motanul s-a ales printre altele si cu numele Nils, care i se potriveste de minune (tine minte cineva povestea? a?).
    Daca ati avut pisoi, stiti totul despre mancare, nisip, vaccinuri, castrare etc. Da, e un membru de familie si vrea atentie. Nils are parte de cea mai multa atentie in casa noastra. Dar el ne aduce bucurie. Multa. Recomand.
    In caz ca plecati undeva si va trebuie gazda temporara pentru pisoi, eu ma ofer voluntar. Motanul meu va fi gelos, dar va rezista cateva zile.

  3. Diana, eu toata viata mea am avut pisici.Initial mi le aducea fostul meu sot, dupa, fetita mea, care acum e de virsta Ilincai, i-mi stringea toti pisiceii.
    Recent pisica mea a nascut 5. Laura a tinut un jurnal sia fotografiat-o practic in fiecare zi. Vreau sa spun ca pe linga toate incomoditatile pe care le creaza un animal in casa, si ele sunt multe, stiu pe propria piele, avantajele emotionale sunt mult mai mari.
    Nu am sa incep acum sa le enumar, caci noi toti le cunoastem…dar, i-ti recomand sa iai un pisicel. Sigur chintareste bine,incheie un acord cu Ilinca,asa cum fac eu permanent cu Laura, desi el nu se respecta in totalitate.
    Chit despre persoanele care urasc animalele….fiecare animal are un caracter si evident cineva este mai placut, cineva este mai uricios…ghinditi-va insa ca si Dstra sunteti urit de cineva cu aceeasi intensitate si parca pentru nika.
    O zi frumoasa va doresc!!
    Apropo,eu am un pisicel,mai exact o pisicuta,alb-negru…daca te decizi sa ai un animalut,poti sa ti-o recomand pea mea

  4. maybe, eu nu ma incumet, din considerentul ca are nevoie de potty training, mai ceva ca un copil, si ghici pe seama cui e curatenia dupa pisica, daca nu ar fi asta, sau as sti cum sa o invat sa faca in cutiuta ei, as zice da

  5. Nu mi-au placut niciodata pisicile. Am avut totusi pisica in casa pentru ca fratele meu isi dorea foarte mult. A stat vreo 3 ani la noi, dupa care am dat-o. Dupa ea, urasc si mai tare pisicile. Raportul dintre momente placute supra momente neplacute tinde la zero: 1. a ros toate paturile posibile si peretii; 2. De invatat am invatat-o sa faca pipi unde trebuie (nu-i mare problema), dar de strans mai trebuie dupa ea (iata asta este o problema – la inceput toti sunt voluntari, doar la inceput…); 3. Mereu trebuia sa fim atenti sa lasam usile deschise acolo unde ii trebuie ei sa mearga, mai ales cand plecam de acasa (nici nu mai zic de cate ori ne-am intors din drum sa verificam inca o data); 4. Nu prea vine cand o chemi si daca o iei cu forta – te zgaraie; 5. Noaptea, de nenumarate ori m-am speriat de ea sau avea sa cad pentru ca se baga printre picioare sau statea trantita si dormea in mijlocul casei; 6. Poate exagerez, dar am simtit o eliberare divina cand am scapat de ea :)

  6. Un apartament e chiar un loc mai bun pu o pisca. Pentru mine a fost mare chin cind am revenit cu pisica de la apartamentul din oras la casa mame cu curte, unde mita incepuse sa vrea afara in fiecare zi si revenea acasa in pat plina de curnut, noroi si gravida in fiecare an chiar si cu pastile administrate. Pe cind la bloc, dormea lenoasa toata ziua si ma intimpina la usa in fiecare seara de la serviciu si noaptea ma incalzea in pat ;). Am crescut mai multe pisici si ele pina la urma oricum sunt foarte diferite, unele invatau foarte repede ce si cum e wc-ul, dar unele mai greu. O problema mai mare este cu motanii care isi marcheaza teritoriul prin casa. Asa ca mai bine o pisica.

  7. Am pus da, absolut doar ca un copil sa fie fericit. Nu sunt amatoare de pisici, mai mult imi plac ciinii, insa vreau sa fotografiez momentul cind ii vei inmina pisica Ilincai:)

  8. Da, de ce nu? Dupa mai multe tentative nereusite din anii trecuti, am decis, in iarna lui 2012, sa-mi iau pisica. Ca sa scap de grija educatului, am ales pisica matura, invatata cu veceu, fara pretentii. Si am gasit, gratis, pe 999.md. Alintatura mea neagra cu ochi verzi nu e tare pretentioasa, daca facem abstractie de faptul ca, de cand s-a acomodat cu mine, cu mama si cu alti membri ai familiei, meauna foarte tare si se tine de sotii (tot mai mult cu mama, pe mine i-i frica pesemne sa ma muste). E curatica, petrece mult timp de capul ei, uneori cauta sa fie luata in brate si mangaiata, alteori e nesuferita si ne evitam reciproc. A, am uitat sa spun. Am luat-o de niciun an, dar gravida, mi-a fatat 4 motanei, asa ca nu am putut scapa, pana la urma, de faza educatiei, dar am impartit motaneii foarte rapid, pe facebook, iar pe mandra mea am sterilizat-o, ca intrase in calduri. Asta ne-a facut viata mai linistita.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s