Despre diamante, decapotabile, restaurante si revolutie

Psihologul meu mi-a spus ca o femeie nu trebuie sa lucreze. Si ca o femeie are tot dreptul sa vrea unghii rosii si parfum mirositor.

Mie imi place ce spune ea. Si e prima data cand nu vreau sa intru cu cineva in polemica, sa fiu combativa, sa iau bazooka in mana, sa ma catar pe masa in fata omului, indreptand teava sprea fruntea lui si sa-i sasai ca un sarpe – Jos dictatura ideilor mic-burgheze!

Eu stau, o ascult, ochii mei stralucesc, iar inima mea zambeste. Mmmm, unghii rosii…Si sambata si duminica cand trebuie de ciorsait linoleumul din bucatarie. Poti sa nu ciorsai linoleumui, de fapt…Mmmm, cafea in pat, cu o prajiturica, urmata de o tigara mentolata…Poveste.

Cand ea m-a intrebat ce vreau eu, raspunsul meu a fost aproape ca cel a lui Lenin, Jeanne d’Arc si a revolutionarilor francezi: vreau sa cada imperialismul, vreau distrugerea statului capitalist, vreau revolutie proletara, vreau inclocuirea democratiei burgheze, vreau eliberarea Moldovei de sub jugul rusesc si vreau Liberté, égalité, fraternité.

Ea e prea buna. Ea m-a privit. A zambit. Si m-a lasat sa-mi dau singura seama cat de tare bat campii.

– Ce vrei tu, Diana? Fara modestie. Fara rusine. Fara limitele posibilitatilor. Fara principii.

– Eu vreau o blana de nurca. Eu vreau un pandadiv din smarald. Eu vreau o casa pe riviera franceza. Eu vreau o decapotabila alba-crem. Eu vreau o pedichiura proaspata. Eu vreau un inel din diamant galben-canar. Eu vreau o cupa de sampanie cu trei bobite de zmeura pe fund. Eu vreau o orhidee mare, alba. Eu vreau un parfum de la Serge Lutens. Eu vreau 10 rochii de matase. Eu vreau sandalele rosii din piele intoarsa, toc de vreo 12 cm, foarte sexy si provocatoare vazute in magazinul  Pikolinos. Eu vreau la spa acum. Exact in acest moment. Eu vreau un masaj. Eu vreau un bilet de avion pentru diseara spre Paris. Eu vreau doua numere proaspete a revistei Elle, editia franceza. Eu vreau ultimul Vogue englezesc. Eu vreau la mare pe o insula greceasca. Eu vreau sa mananc deseara in restaurant si sa plateasca altcineva. Eu vreau un covor cu suvite lungi, din lana naturala asternut chiar sub picioarele mele cand cobor din pat. Eu vreau o gradina de hortenzii in fata casei mele. Eu vreau un buchet din florile celea galben-pale pe care le-am vazut in fata cresei de pe strada Eminescu, vis-a-vis de teatrul „Satiricus”. Eu vreau o prajitura cu multa-multa crema alba. Eu vreau sa ma scol dimineata si sa nu fac nimic toata ziua. Dar cel mai bine, si ziua urmatoare. Eu vreau sa ma sune acum Adriano Celentano, sa-mi spuna ca a vazut o poza de-a mea pe Facebook si ca vrea sa intalnim. El acopera toate cheltuielile, se intelege. Eu vreau un colier din margele negre Swarovski. etc etc etc

Numai dorinte materialiste, minuscule, egoiste.

Dar cat e de bine alaturi de dorintele mele! Si parca si Liberté, égalité, fraternité, suna mai convingator, mai revolutionar, din gura unei femei care soarbe agale un daiquiri in gradina unui restaurant havanez, pour les connaisseurs, imbracata intr-o rochie de matase de un albastru azuriu, cu diamantul la degetul mijlociu, galben ca luna plina in iulie, iar alaturi de ea sta barbatul ei, barbos, ca un adevarat El Coamdante si discuta aprins cu Celentano despre caderea imperialismului, despre instaurarea dictaturii artei si despre ultimul sau film nominalizat la Oscar, doar ca el a boicotat aceasta ceremonie burgheza, finantata de capitalistii americani care sug sangele popoarelor mici.

Iar in spatele nostru canta cineva ca ei:

Da, dragelor, adevarul este ca ati partcipat la un act de sinceritate fara precedent pe acest blog.

8 gânduri despre „Despre diamante, decapotabile, restaurante si revolutie

  1. Îndrăgostită de alt blog | Sotiesimama's Blog

  2. „Act de sinceritate fara precedent” – eşti fericită că poţi face acest act :) Eu aş vrea acum din toţi bojocii sufletului să spun şi să tot spun…, dar nu pot, sufletul este ca o sugativă de calitate superioară care depozitează tot ce e mai bun de exteriorizat şi de trăit în armonie cu lucrurile simple… Se pare că merit acum o vizită la psiholog, sau o vorbă de suflet împărţită cu maică-mea. Merci pentru sinceritatea ta.

    • Iata de ce e bine sa-ti dezvalui dorintele – intotdeauna se va gasi cineva care sa-ti poata indeplini macar o parte din ele. Merci!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s