Cum am devenit eu plictisitoare

De la o haba de vreme, fac parte din oamenii plictisitori si chiar enervanti. Stiti si voi specimenele celea care sunt atat de fericite si incantate de viata lor, incat iti vine sa-i calci in troleibuz pe picior sau sa le zvarli in fata continutul unei halbe de bere, taman in momentul cand ei, nesuferitii de fericiti, vor porni sa deschida gura, care nu mai are odihna de la atatea zambete, ca sa va impartaseasca cum ei aseara au stat cu picioarele atarnate de la balcon, cu o strachina de cirese pe brate, iar langa ei statea acel el sau acea ea care le umple universul lor micut, cum umplea mamuca farfuria cu bors scazut?

Ahhh, fericitii astia cu micile lor bucurii, cu multumirea lor prosteasca de viata, cu susotelile si chicotelile lor, cu ciresele, cerul si serile lor! Cat sunt de enervanti!

Uneori vorbesc cu prietena mea si ma prind ca sunt enervanta si incerc sa ma stapanesc. Sa nu ma dau chiar de gol in fata ei cu fericirea asta a mea, deloc intelectuala, deloc inteligenta, deloc eu.

Of, Doamne, lasati-ma sa spun, ca explodez! Eu am devenit extrem de plictisitoare, nu ma chemati in oras!

6 gânduri despre „Cum am devenit eu plictisitoare

  1. aveam si eu faze de astea, cu fericirea pe care o doream sa o impartasesc la stanga si la dreapta :) traieste din plin aceste momente, ele sunt totul ce conteaza uneori :)

  2. Hahah Diana! Eu tot uneori sint plictisitoare…! Dar tre sa avem grija cred ca sa nu se instaureze asta pe termen lung. Am prietena, are peste 40, dinsa e plictisitoare cu nefericirea si necazurile ei, nerealizarile in dragoste si in genere viata de zi cu zi, imi e greu sa o ascult….e obositor si asa fel sa fii, cred ca trebuie sa fie in bun dozaj in felul inncare iti arati fericirea sau scriba.

  3. Daca am invata cu totii sa ne bucuram de lucrurile marunte din viata noastra am avea mai putine fete crispate si multe zambete. Eu zic ca fericirea se invata. Felul in care gandim si procedam ne face sau nu fericiti. E un exercitiu care facut zilnic te transfroma intrun om fericit.

    Nu stiu de sunt ori ba plictisitoare, dar ca ma prind povestind indelung despre fericirea mea este adevarat. Cred ca am prieteni buni si care obosesc greu :)

  4. Ce postare frumoasa! Traiesti cu ziua de azi si asta-i asa de frumos si asa de matur. Imi pare ca asta de fapt inseamna maturitate, cind ajungi sa-ti fie bine acum si aici, fara a complica lucrurile prea mult. Mersi ca scrii si povestesti atit de sincer. Eu ma simt exact asa cu familia mea si rutina pe care o avem. Imi pare ca se cheama implinire. Ma bucur ca esti implinita!!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s