Istoria celor 10 kg in plus sau despre regasirea Dianei

 

Azi dimineata ochii mi s-au umplut de lacrimi de fericire si tot ce aduce ea – neincredere, exaltare, frica ca nu va dura, bucurie ametitoare.

Povestea in spatele acestei izbucniri este atat de ridicola, incat risc sa-i fac pe cei trei barbati care citesc acest blog, sa pufneasca in ras. (Apropo, dragi barbati, e o tema femeiasca de tot, risc sa va plictisesc.)

***

Deci, azi dimineata, traditional panicata ca voi intrazia in drumul meu, deoarece nu mai stiu cu ce sa ma imbrac (rochii nu – picioarele sunt albe ca de gaina, blugi nu – toti mi-au devenit mari, fusta lunga nu – nu mai am tricouri potrivite la ea) si manata de un soi de deznadejde, cunoscut doar femeilor intr-o astfel de situatie critica, deschid usa balconului, scot de acolo o valiza in care depozitez vestigiile istorice intru vesnica memorare si pomenire, deschid dramatic fermoarul si scot, cu mainile tremurande, o pereche de blugi cu cusaturi florale si oleaca de paiete, cumparati in luna mai 2003, chiar inainte de a pleca in Franta, chiar inainte de a fi cea mai frumoasa si rustica mireasa si… ii trag pe mine.

Pauza. Mi s-a oprit un nod in gat. Strabunica, bunica si mama, toate aceste femei dragi sufletului meu si care au avut de suferit din cauza excesului de greutate, s-au pitit in inima mea, in asteptarea deznodamantului. Ochii mi-au fost acoperiti de un val de lacrimi de fericire terifiata – EU AM IMBRACAT PANTALONII DE ACUM 10 ANI!!!

I-am imbracat, in sensul, ca am reusit sa-i trag pe mine usor si dezinvolt. Si sa-i inchid. Si sa pot face doi pasi. Si ma asez. Si sa ridic piciorul la o nevoie.

An de an am incercat aceleasi gesturi. An de an, i-am impaturit inapoi cu gandul ca poate la anul voi avea mai mult noroc. Ca pana intr-un tarziu aproape sa renunt la acest vis. Si sa-i scot, intr-o primavara de acum doi ani, din valiza, sa-i pun deoparte, pentru la tara. Dar mama i-a salvat. Nu ca ar fi crezut ca voi mai ajunge sa-i trag pe mine vreodata. Nu. Ar fi fost prea frumos si optimist din partea ei. Mama mi-a spus sa-i mai tin,  Ilinca creste si i-ar placea sa aiba cate ceva de pe cand era mama fata mare…

Azi am reintalnit un om drag mie. Eu de acum 10 ani. O intalnire dupa luni de asteptare, de sperante pierdute si iar regasite, de lehamite si indiferenta, de noi incercari. Poate, de data asta…

***

Eu nu am fost niciodata ticnita cu dietele sau cu slabitul. Dar, trebuie sa recunosc, toata viata am trait in abstinenta alimentara. La facultate – din lipsa de bani. Dupa facultate – din prea multe posibilitati pe care ti le ofera un supermarket european si vesnicul autocontrol. Apoi, din cauza ca incercam sa-mi controlez greutatea dupa nastere. Apoi, din cauza ca mi-am regasit formele de pana la nastere si incercam sa le pastrez. Apoi, a venit stresul peste mine. Si eu il alimentam cu placinte cu halva. Si cu somn putin. Si cu sedentarism. Si cu suparari. Si cu trei sanwichuri cu sunca, ca replica la „Mananci prea mult” aruncata de mama cand ma prindea seara la bucatarie. „Eu nu mananc prea mult, eu muncesc si am dreptul sa mananc!(…mai ales ca azi am mancat doar un kil de placinte.)” Dar, fraza din urma m-am invatat s-o adaog prea tarziu. Cand 10 kg in plus erau deja acolo. Si cand, cu vreo 3 ani in urma, intr-o dmineata exact ca cea de azi, plangeam in fata oglinzii, deoarece nu puteam incheia blugii. Plangeam de ciuda. Si din cauza refuzului de a crede ochilor mei. Da, fato, te-ai lasat pana in halul asta – imi ardea becusorul rosu din cap, pe care l-am spart cu o bata imaginara. Nu, eu nu m-am ingrasat. Asta e doar o iluzie optica!

Si doar anul trecut, cand ceva s-a schimbat in interiorul meu si cand, luna dupa luna, descopeream ca hainele ma parasesc, din cauza ca au devenit prea largi, am inteles ca ceva nu era in regula. Ca cele 54 de kg pe care mi le-a recomandat dietologul sa le pastrez ca ochii din cap, au fost, 2 ani la rand, 67. Si eu nu le vedeam. In schimb, toti ceilalti le-au vazut.

***

Eu am trezit-o azi dimineata pe mama sa-i arat ce blugi am imbracat. Ea prin somn a inteles. Ea a exclamat de surpriza si soc. Si daca pana acum credeam ca Ilinca este cea care a rupt lantul vicios al femeilor cu exces de greutate din familia noastra, de azi pot spune, ca nu – eu l-am rupt. Ilinca este deja o alta poveste. Ilinca este Laetitia Casta in piele si oase. Ea s-a nascut unde aerul e altul. Ea nu se socoate.

 

PS: Pentru cei curiosi: eu nu am facut nimic deosebit pentru a slabi. M-am condus dupa cel mai bun sfat dietologic din toate timpurile, lansat de legendara Maya Plisetkaya – Жрать надо меньше! In plus, mi-am imbunatatit calitatea vietii – mai multa dragoste de sine, mai mult confort psihologic, mai multe ganduri frumoase.

15 gânduri despre „Istoria celor 10 kg in plus sau despre regasirea Dianei

  1. Wait, asta pantaloni care ii tii ca sa verifici daca inca ii poti imbraca? Un fel de „proverocinie”? :) My women has them also.

  2. Eu is tare emotiva si vrei sa crezi ori nu, dar chiar mi s-au umezit ochii. Eu tare, tare ma bucur de bucuria ta! Sa mai tin, oleaca hainele care nu-mi vin, oare?

  3. Stimata mamica lu’ Ilinca :-), cititorul nr 3 al blogului tau, posesor de cromozomi inamici :-), a rezistat fara probleme, ba chiar cu interes, la lectura textului dieto-blugo-genetico-psiholodjik :-). Nu de alta, da’ Voltaire, inventatorul voltului, parka, avea dreptate cind tzinea Biblia pe masa, ca liber-cugetator : tre’ sa ai mereu dosarul inamicului la indemina :-).
    Felicitari cu mikshorarea ! Numa s nu patzashti ka Alice in Tzara Ninunilor … :-)

  4. Ilinca „Laetitia Casta” – ea nu se socoate … Me -o placut .. Ce zici nu mananca mai mult ça mine .. Dar tôt plina e..:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s