D’ ale crizei primavaratice

Mama mi-a spus azi ca pana la 35 de ani viata unei femei mai este cum este, dar dupa 35 timpul trece atat de repede, incat te trezesti ca nu ai inteles de unde te-ai pornit si unde ai ajuns.

Eu o ascultam amestecand in tigaie mancarea pentru Ilinca. Impreuna cu lacrimile mele, pe care tare ma rusinez sa le arat cuiva.

Azi am avut o revelatie neplacuta. O fi poate de vina primavara asta capricioasa, care imi aduce tristete si care mi-a furat o duzina de vise.

Azi am inteles ca eu poate nu voi avea niciodata casa mea. Ca va trece timpul si eu asa si voi locui „la mama”, unde nu e rau, dar nici bine tare nu e. De aceea ca nu este casa mea. De aceea ca canapeaua din salon nu se va transforma niciodata in pat de dormitor, cat de mare nu ar fi ea.

Azi am trecut printr-o deziluzie sora cu disperarea. O deziluzie ca o palma uda pe obrazul proaspat machiat.

Posibilitatile din viata mea sunt destul de limitate. Din cauza ca sunt femeie, din cauza ca sunt mama singura, din cauza ca trec de 31 de ani, din cauza ca sunt singurul pilon al bunastarii intr-o familie formata doar din femei, din cauza ca in tara in care traim unica posibilitate pentru o femeie sa se faca cu o casa, este sa se marite reusit. Sau sa se nasca in familia reusita.

Azi, in plus, mi-am dat seama ca mi-au ramas vreo 5-7 ani pentru a mai face copii. Iar 5-7 ani trec atat de repede! Si an de an suntem vesnic ocupati. An de an ne promitem ca de data asta punem ceva bani deoparte. An de an ne amagim ca generatia noastra va fi inca tanara si la 45 de ani. Dar nu e chiar asa. Dovada sunt prietenii care au deja riduri destul de vizibile. Dovada sunt prietenele care la 35 de ani inca nu au nascut si speranta lor moare saptamana cu saptamana.

Azi m-am gandit ca viata e nedreapta. Ca, ce naiba, gata? Gata? Tot ce mi-a ramas sunt vacantele cu singurul copil? Tot ce mi-a ramas este sa ma uit cu duiosie la bebelusii femeilor mai tinere? Tot ce mi-a ramas este sa privesc dintr-o parte cum amicele mele se muta in casa noua, de aceea ca si-au gasit o partida buna?

***

Sau poate aceasta stare se numeste criza de la 30 de ani? Exista oara asa criza? Si daca ea exista inseamna ca va trece ca orice criza? Si poate nu trebuie decat de asteptat si de baut vitamine…

27 de gânduri despre „D’ ale crizei primavaratice

  1. Dianushka, nu te intrista, uite pe aici prin Europa, traiesc oamenii o viata intreaga l chirie, nu se fugaresc dupa proprietati, desi uneori imi par irationali, dar e o alegere. Cit de baby, fal, nu astepta 35 si nici 32 chiar….ai sa zici tre omul perfect….dar daca nul gasesti? Anii trec, ei dar tu sta stii… Am o prietena care are peste 40 deja, am tot siciito cind avea peste 35, auzi mai fata lasa tot si fati innbaby, scuze multe, nam casa, nam bani, nam cu cine, nam sanatate, amu ii pare rau ca chiar nu mai poate…..asa ca scuze mereu vom gasi. Curaj si foc la ghete.

  2. diana eu plang des la tema asta cu dupa 35 ani pentru ca deja ii am catalogati..e adevarat ce zice mama ta si orice rand pe care l-ai scris eu il traiesc de doua ori mai intens…nu exista recete pentru a fi fericite..ceva zile in urma un foarte bun prieten care trecut prin viata destul de amar, foarte amar , mi-a spus un lucru care pentru moment mi-a luat o piatra de pe suflet..”nu exista vieti perfecte, exista viata ta si o traiesti anume asa cum o traiesti, e calea ta, tre s-o faci „..m-au umplut lacrimile un pic, iti inchipui ca tre sa te obisnuiesti ca altele(altii) vor fi mai norocoase decat tine, mai cu familie, cu case, cu copii, cariere de succes etc…insa ca sa te fac sa te simti mai usor – toti sufera intr-un fel sau altul…
    asta e panica de criza de varsta..la barbati vine la 40, la noi mai degraba si aici cu speranta ca va pleca mai degraba..;)
    si totusi totul porneste din cap, daca reusesti sa-l linistesti totul incepe sa aiba alte culori.
    mi-a placut post-ul :)

  3. Sigur e criza de la 30 ani! cica trece…dupa criza de adolescenta, „la crise de la trentaine” e prima criza din virsta adulta,cind incepi sa te intrebi daca ai reusit ceva,faci un copil,cumperi casa, ai lucru bun deja… cind abia ti_ai venit in fire,ai criza de la 40 de ani,adica iti zici ,cum asa,unde e tineretea mea cind zburdam libera si fara griji? multe cupluri se separa la 40,ca femeia ori barbatul isi iau amant/amanta,iar cei care au rezistat, i_ i paste pericolul crizei de la 50 de ani (mai pronuntata pentru barbati, „le démon de minuit” cind cauta o tinerete de fata ca sa isi aminteasca cind erau si ei flacai si puteau de toate ). Pe urma desigur criza de la 60 cind se apropie pensia, pentru cei care au noroc sa iasa la pensie devreme,ca pina va fi rindul nostru,va fi la 70 de ani pensia,daca va mai fi. si tot asa … la vie n est pas un long fleuve tranquille… Curaj !!!

  4. de obicei nu comentez, doar citesc- imi place mult ce scrii… nu stiu daca are rost sa o fac azi, dar m-ai intristat atit de tare. Ai 31 de ani si crezi ca la 45 o sa fii batrina? Asteapta sa-i implinesti si o sa vezi ca nu e asa. Eu am 43 si am si casa si sot si 2 copii si pat in dormitor- crezi ca asta te scuteste de crize si depresii ? Ai starea asta nu pentru ca iti lipseste ceva sau pentru ca nu ai reusit sa realizezi tot ce ti-ai propus, dar pentru ca esti o persoana care GANDESTE…Mi-ar place sa te bat pe umar si sa te incurajez cumva, dar din pacate inteligenta nu se trateaza…

  5. M-a atins! Mai ales ca- mi aduc aminte bine cum faceam exercitii de autosugestie ca voi trai singura cuc, ca oricum fiecare moare singur samd. N-am idee care-o fi reteta bunastarii, am prietene cu 3 copii, care la 27 deja traiesc numai pentru copii, am prietena, care la 64 cutreiera lumea intr-un cintec si colectioneaza scoici si irisi, am cunoscute care la 28 nu lucreaza pentru ca nafig, daca sunt barbati dispusi sa le intretina. Nu exista o reteta.
    Poate doar sa stringi tot sufletul intr-o carte scrisa englezeste, si care devine bestseller. :)

  6. Trăind criza de 30, omul caută posibilitatea de a-şi stabiliza locul său în viaţa adultă, confirmând statutul său de adult: vrea să aibă serviciu bun, tinde spre securitate şi stabilitate. Omul încă mai este încrezut în posibilitatea realizării complete a speranţelor şi dorinţelor, ce-i formează visul şi munceşte intensiv pentru aceasta.
    Aceasta e criza de la 30 ani stai linistita, o sa treaca.
    Ai putea privi filmul documentar ,,The secret”.

  7. Îndemn la luptă

    Nu dor nici luptele pierdute,
    nici ranile din piept nu dor,
    cum dor acele brate slute
    care să lupte nu mai vor.

    Cat inima în piept iti canta
    ce-nseamna-n lupta-un brat rapus ?
    Ce-ti pasa-n colb de-o spada franta
    când te ridici cu-n steag, mai sus ?

    Infrant nu esti atunci când sangeri,
    nici ochii când în lacrimi ti-s.
    Adevaratele infrangeri,
    sunt renuntarile la vis.

    mai este un proverb romanesc „apa trece, pietrele raman”!
    noi traim NU prin casa sau canapeaua de Ludovic XVI, ci prin faptele bune pe care le facem oamenilor din jurul nostru (nu doar prietenilor)! Viata e cel mai frumos dar de la Hristos, sa stim sa ii multumim in fiecare zi pentru acest dar, asta e fericire! Doamne ajuta!

  8. Te imbratisez, desi nu te cunosc… ma trezesc in fiecare dimineata cu gandul ca poate imi va veni o idee, sa fac ceva al meu, si asta e unicul gand care ma tine optimista, fiindca la un salariu care iti asigura masa si inca ceva acolo, nu prea poti sa nu disperi… am o singura intrebare pentru tine: Esti sigura ca locul tau e aici?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s