The latest news

–  Vinerea trecuta am inteles ca am obosit de viata. Ca m-am saturat sa ma trezesc in fiecare zi la 6. Sa merg la scoala cu acelasi troleibuz. Si sa ma supar pe aceleasi fleacuri. Plangandu-mi de mila sau mai mult de ciuda, am hotarat ca ar trebui sa fac ca o femeie adevarata – sa-mi cumpar ceva inutil si scump si ca asta e unica cale de intoarcere a soarelui deasupra capului meu. Asadar, mi-am luat un ruj rosu, din colectia Dita Von Teese pentru Artdeco. Destul de scump si inutil.

Ce sa va spun, sa iesi dupa-amiaza cu gura hiper-rosie in parcul Catedralei nu e atat de usor. Moral si sufleteste. Si evident, m-am intalnit anume cu omul care as fi vrut sa fie ultimul care mi-ar vedea buzele venite de la un show burlesque. Cu mama iubitului meu. Pentru prima data. Eu nu stiu ce s-o fi gandit femeia vazandu-ma langa monumentul lui Stefan cel Mare si Sfant cu gura ca de Marylin Monroe de ziua presedintelui Kennedy, eu, insa, vroiam sa plang. De ciuda. Si de nedreptatea vietii.

Nu va cumparatri ruj rosu. El nu rezolva nimic. El doar complica. In plus, costa o gramada de bani.

– Ilinca a recunscut aseara, pe un ton foarte natural, ca ea uneori plange ca sa o alint. De parca eu nu-mi imaginam. Ba da. Dar sa mi-o spuna atat de deschis? Si eu, proasta de mine, sa sufar de fiecare data cand ea plange si sa ma autoflagelez ca sunt o mama rea si sa vin seara acasa la ora fixa ca sa n-o dezamagesc? Copiii sunt prea cruzi uneori. Iar noi, parintii, prea naivi.

– Eu totusi am fost o fetita cuminte anul care a trecut. Iar Mos Craciun exista! Dovada este faptul ca m-am facut cu doua basmale rusesti de care nici nu visam sa am in viitorul apropiat. Mari, din lana, lucrate foarte fin. (Eu tare am vrut sa ma laud.)

– Eu am fost cuminte! Si cartea la care visam deja de un an, a ajuns la mine – The Last American Man de Elizabeth Gilbert a facut o cale tare lunga pana a ajuns in geanta mea: SUA-Mexic-Moldova. Multumesc!

***

Iata asa traiesc unele mamici de 30 de ani. Fie…de 31 :)

12 gânduri despre „The latest news

  1. Am vazut cartea despre care scrii la o librarie din centrul capitalei. Si eu mi-am luat Elisabeth Gilbert doar ca „Si am spus da”, continuarea la „Maninca, roaga-te, iubeste”.

  2. Am citit, am ras cu bunatate, …desi tare de jaaale e articolul, cica „am obosit de viata”. … iar despre rujul rosu am ras cu lacrimi!!!… la 30 de ani nu este inca nimiiiic pierdut! Curaj! Asteptam noi postari!

  3. Si de ce viata e nedreapta daca te-a vazut mama iubitului cu buzele rosii? Eu chiar nu inteleg. Cu buze delicate, e de-o placere sa porti rosu. Eh

    • Eu am fost crescuta in traditiile in care am fost crescuta si de care nu e usor sa scapi cu una cu doua :) Ochiul bunicai e vesnci undeva deasupa mea :)))
      Iar daca serios, niciodata nu m-am gandit ca va fi atat de complicat pt mine sa port ruj rosu aprins in plina zi. Ma simteam de parca am iesit topless in strada.

  4. Eu cind mii parsiv imi iua praline sau ciocolata….tot mai ieftin iese decit un ruj.
    O basma matinca am zarito in video de la Istambul, frumoasa si colorata. Mica mea tre sa aiba o buna colectie….daca moliile nu o dat de ele.
    Cind termini cartea asteptam pareri sa o caut si eu daca ceva.

    • Eu nu prietenesc cu ciocolata, ea ma lasa indiferenta :)
      Basmaua de la istanbul este si ea de prin dulapurile bunicai. Cele din Rusia insa sunt noi si taaare mari, tesute din lana si cu franjuri de matase. O frumusete!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s