Minus un organ

In viata orice este o experienta. Aceasta constatare te face sa traiesti mai usor si sa devii un om extrem de curios.

Bunaoara, de cateva zile am aflat cum e sa traiesti fara un organ.

Am mai aflat ca nu poti opri somnul indus de anesteziolog, cat de smechera nu te-ai crede.

Am mai aflat cum e sa nu bei 30 de ore.

Si sa nu mananci 48.

Si inca am aflat cum e in sala de operatie. Aproape ca intr-un depozit.

Si inca stiti ce? Pacientii sunt adusi in sala de interventii goi, acoperiti doar de o peticuta de culoarea cafenie (presupun ca e din cauza miilor de sterilizari) cu o sumedenie de gauri.

Am mai aflat ca e adevarat ca personalul medical inainte de interventie (si cred ca pe parcurs e la fel) vorbesc cate in luna si stele. Despre casa, familie, probleme, fac glume, se iau peste picior, isi suna copiii. In fine, prezenta pacientului nu-i intimideaza. El, practic, nu exista.

Am mai aflat cum e sa te trezesti si sa constatezi ca o bucatica mica din viata ta va ramane pentru totdeauna infundata undeva unde nu vei avea acces niciodata.

Am mai aflat ce imagini poate vedea un om inainte de a cadea intr-un somn profund. Uneori fara trezire. Si mi-a placut ceea ce-am vazut.

In fine. Am trecut-o si pe asta. Am vazut. Am gustat. Mi-a ramas ultima suta de metri. Sper sa fie chiar ultima suta de metri dintr-o astfel de experienta.

Acest februarie a capatat culori.

16 gânduri despre „Minus un organ

  1. ma bucur ca te simti bine!..
    si ce exact ai descris sala de „operatiuni”, am fost pe acolo de vreo 5 ori :) ma bucur ca ti-au placut imaginile si te-ai intors mai voioasa :)
    numai bine!

  2. In experienta mea de acest fel, m-am trezit la mijlocul operatiei (medicii au avut o „surpriza”. O tija pe care trebuiau sa mi-o implanteze, s-a dovedit a fi prea scurta decat au preconizat. A trebuit sa-mi mai puna anestezie, iar dupa asta sa vegheze la capul meu (mult si bine) daca ma trezesc sau nu.
    E atat de ciudat sa-ti amintesti de asta si sa te gandesti ca toate trec pe langa tine in acel moment si tu parca esti, parca nu esti. Eu ca eu, dar iata cei apropiati, au tras o mare sperietura. Nu mi-as mai dori sa-i fac sa treaca prin asta.
    Fa-te bine si cateodata, e mai bine sa te lipsesti de ceva bolnav, la timp, decat sa-ti provoace mai mult rau.
    Gata, a trecut!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s