Despre bataie, negociere si revolutii

Ieri in PMAN o reportera (daca era mai tanara, o numeam „reporterita”) de la televizunea noastra publica mi-a  pus microfonul in gura si m-a intrebat direct „Dvs. va bateti copilul?” Eu nu prea am avut timp sa alcatuiesc un raspuns inteligent si tot atat de direct am raspuns „Da, ii mai dau peste gura, dar asta se intampla extrem de rar”. Si chiar. Asta se intampla extrem de rar. Atat de rar, incat nici nu mai stiu cand s-a intamplat ultima data. Eu, insa, nu sunt de fier si nervii nu-mi sunt de otel si se intampla sa-mi sara nu doar capacele, ci si tot ce e sub capace. Si fata mea e rusinoasa doar in fata camerelor. In rest, e ca si toti copiii. Adica, incearca de cateva ori pe saptamana marea cu degetul. Iar in zilele cand simt ca nu mai sunt  in stare s-o infrunt si ca chemarea mea la bunul simt e perceputa ca si chemarea la revolutie adresata moldoveanului, eu explodez. Si o primeste…ursul de plus, papusa Matilda, mapa de desen, cele 500 de creioane colorate. Copilul meu numai asa se calmeaza, cand vede ca scumpele ei jucarii au de suferit.

Eu vinerea trecuta am descoperit (cam tarziu) ca e inutil sa strigi si sa explici copilului ca atunci cand vii acasa dupa o zi de lucru, destul de stresanta, nu vrei sa gasesti apartamentul cu fundul in sus si ca ai aprecia macar o bucatica de canapea libera unde ai putea sa-ti hodinesti carcasa trudita. Nu. Nu merge. Vineri scenariul a fost clasic. Doar ca dupa 5 minute de tipat, am inteles ca ma port ca o dementa si ca Ilinca oricum nu ma aude. Ea are treburi mai importnate de rezolvat. Atunci m-am calmat si i-am spus foarte clar „Ai exact 10 minute pentru a-ti strange toate jucariile, sosetele, caietele, pixurile si canile de la ceai si lapte din salon. Exact 10 minute, dupa care eu vin cu o punga mare si toate obiectele tale pe care le gasesc aici vor merge la gunoi. Inclusiv sevaletul pentru pictura de la Mos Craciun”. Si a mers. Uuuu, sa vedeti cum s-a mobilizat copilul! Cu ceasul in mana, foarte alertata. Si da, in 10 minute nu ramasese nimic din toata gospodaria ceea. Eu eram tare mandra de talentul meu de negociator!

***

Cat despre ceea ce am pus in fata camerelor in PMAN daca priviti stirile cred ca m-ati auzit. Eram tipa cu bereta si fularas in carouri portocalii.

Da, afara a fost frig si umed, batea si un vantisor care stingea lumanarile, dar se putea de supravietuit o ora. Chiar si duminica. Chiar si dimineata. Eu, bunaoara, am supravietuit. La fel si alte mame. Unde mai pui ca sunt genul de mamica care danseaza in localuri dubioase pana la 3 dimineata. Si niciodata nu se satura de somn. Dar eu stiu un lucru – daca am promis sau daca am dat attending in sfanta condica a Facebook-ului, incerc sa ma fac luntre si punte si vin. Nu vin doar in cazul in care am o adevarata cadere morala, boala sau daca am murit.

Corect, ceea ce ati citit mai sus este un act de tragere de mata pe spinare. Cu cine sa faci in tara asta revolutie?

16 gânduri despre „Despre bataie, negociere si revolutii

  1. îmi place să aud că există părinți care duc tratative constructive cu copii, că ”eu am zis și nu se discută”-ul traumatizant dispare din procesul de educație.

  2. P.S. Noi avem in ograda (de fapt destul de respectabila parka), o familia care m-ai ridica mina la copil chiar si pe afara. Intr-o seara insa, eu veneam de la servici cu niste prieteni si tatal ii mai dadea una la fund copilului, insa destul de violent. Era si bear cred. L-am amenintat ca chemam propectia copilului si politia. Ne-a trimis cred ca stiti toti unde. Impulsivi din fire, i-am aratat si lui cum e sa fii un pic batut. Nu cred ca am procedat corect (cineva sa-mi zica ce trebuia sa fac „mao corect”?). Violentele si pina azi au incetat. Ba mai mult, imi zice Neatsa acum!

  3. Deja de 9 ani, niciodata nu am pus pe mina pe copil. Nici in gluma, nici in serios, nici s-o sperii. DELOC. De fiecare data negociez, in diferite feluri, pina acum a mers struna. Nu stiu daca e corect sau nu.

    Cit priveste dezordinea, eu am fost la fel, de aceea nu-i dau importanta aproape deloc. Vrea le stringe, nu vrea, tot ok. Eu abia cind mam maturizat un pic am devenit mai ordonat, parka nu sunt stricat de tot acum. Cred(sper?) ca ea va fi la fel.

  4. cu citeva saptaminini in urma,pentru prima data in viata am intirziat la tren…desi m-am sculat la timp, am venit la timp,oricum am aflat ca trenul pleaca de pe alt peron, si am alergat cu limba de-un cot, pe gheata, cu copilul in brate aproape un km..si am intirziat.. trenul si-a inchis usile in fata mea si ,pur si simplu ,a plecat..
    senzatia ca am pierdut trenul am avut-o si ieri…o senzatie lipicioasa care iti pune un nod in git si te face sa plingi..neputiincios..
    stiam ca trebuie sa vin la acest miting de protest duminica dimineata.. stiam si m-am sculat cu gindul la asta. mi-am pregatit intr-o punga noul urs de plus si am inceput sa ma pregatesc..pentru ca peste ceva timp sa-mi dau seama ca uitasem cu desavirsire de o alta promisiune facuta pentru aceasta dimineata.. si hai sa ma grabesc sa le fac pe amindoua… doar ca prea tirziu am ajuns in PMAN…nu mai era decit masina Publika TV si o liniste absoluta…la intoarcere, in troleibuz ursul roz de plus si-a gasit stapina-o fetita mica cu ochii mari, tinuta in brate de maica -sa cersetoare…

    o justificare care nu incalzeste pe nimeni, stiu….o justificare care nici macar pe mine nu ma incalzeste…

  5. La noi cuvantul magic e ‘eu vin cu aspiratorul’. Drept ca le ridica pe masa, pe politele de la dulap dar cel putin pot merge prin casa.

    Stii, undeva auzisem o vorba ceva de genul cand copilul va creste mare nu va tine minte cat de ordine/ putina ordine era prin casa dar cat de mult/ putin ai stat cu el.

    Eu stau in Belgia si copiii de la scoala maternala (cel putin prin multe scoli din regiunea unde stau) au un personaj in clasa (o papusa de plus) care merge pe rand la fiecare copil, pentru un weekend. Papusa are si un rugzac cu periuta de dinti, pijama, carte cu povesti – tot pachetul cand mergi undeva pe noapte. De la copil se asteapta sa aiba grija de papusa si ca sa verifice ce si cum merge intr-o familie luni papusa inca ramane la copil. Astfel ei pot urmari daca copilul loveste papusa la fund, inseamna ca si el o incaseaza acasa, daca tipa – la fel si tot asa, cat de tandru- agresiv este, ii da mancare, imbraca si tot asa. Incepand de la scoala primara li se da un numar de telefon (de prim ajutor) in caz de abuz in familie doar ca copiii nu prea stiu cum si cand sa il foloseasca si uneori poate sa fie ca doar ai ridicat vocea si copilul sa alerge sa sune…

  6. Ehhh Diana…nu a venit lumea ca nu era nimic gratis, nu cinta nimeni :( e trist de altfel….
    Dar daca ai scris la tema data…inseamna ca a fost putina lume, iar cei ce au dat attend, nu au fost atenti…ca trebuie sa fii prezent fizic….
    Eu asta experienta am avut dupa evenimentele dupa 7 aprilie, se intimpla sa fiu in Italia, la ai mei, zic lui mama, hai sunam la toti moldovenii ce ii stii aici pe aproape, sa iesim in centru Veronei, cu ceva pancarde, luminari sa aratam macar de la departare ca sintem contra la ce se intimpla…aha, aici mio fost….care au zis ca vin, ca si la voi ieri….eram trei, doar trei, intro Verona plina de moldoveni….mia stat scirba, dar am fost mindra, mindra ca cine trecea ne intreba de ce stam, de ce avem luminari…
    Multi sint Lasi, lasi…se tem sa isi scoata nasul, mai bine stau in dosul hornului si critica, ca asa nu il vede nimeni, e mai sigur asa. Poate cei ce nu au venit, se temeau de intrebarea ce ti-a fost data? Daca isi bat copii?
    Pe hirtie si in cuvinte sint toti eroi, dar sa iasa sa lupte pentru o cauza asa de importanta…toti is milc. Milc au fost cind pe matusa mea si cei trei baieti ii istovea in batai tatal si sotul iubitor….pina in mormint ea a fost iubita cu pumnii. Asa ca lasitatea, lipsa de curaj tare bine ne vine de la Miorita. Si cind ma gindesc cine a ales balada asta ca sa ne reprezinte, ne vine ca o manusa, din pacate. Eu aleg sa traiesc dupa alte balade si sa ma bat contra stelei puse in frunte, ca asa sintem noi, moldovenii.
    Voua curaj si puteri ca faceti lucru bun, chiar de sinteti putine! Va admir. Zi buna.
    PS…faza cu Ilinca si sacul de gunoi ma amuzat, eu tot am tricul asta in buzunar, dar ca recent stii ce am patit…ii zic le string in sac si dau la gunoi, basta, la care Louka se duce fuga si imi aduce sacul de gunoi singurel si imi zice, voila…gunoi? Heheh, bine, el e mai mic ca Ilinca ta.

  7. Eu cred ca noi (societatea noastra) meritam conditiile in care traim. Noi mai mult nu vrem de la viata asta, noi nu vrem sa fim nemti, nu vrem sa punem intrebari pentru ce se cheltuie banii platiti pentru impozite, de ce nimeni din autoritatile platite din aceste impozite nu vine cu raspunsuri atunci cind evident nu si-au facut lucrul, noi nimica nu vrem. Cel mai strasnic este de trait aici cind nu vrei sa pleci undeva, nu vrei sa emigrezi si tot speri ca va veni lumina si la noi, ca se vor schimba lucrurile. Dar ele nu se schimba, sau se „schimba” pe facebook. Cred ca trebuie sa inventam un jos de cela cu realitatea alternativa virtuala pentru Moldova, un fel de „Moldovavile” si acolo vom face revolutii, acolo vom cere ce ni se cuvine de la autoritati, acolo nu vei iesi in februarie in oras si nu vei cadea in depresie din cauza uriteniei din jur….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s