Plastic (titlu la intamplare)

Cred ca daca intr-o zi s-ar deschide portile Raiului, nimeni nu s-ar grabi sa intre. Ce sa faci acolo, in Rai? Din ceea ce am citit la Beranrd Werber in „Imperiul Ingerilor” mi s-a creat impresia ca mai plictisitor loc nu exista si ca orice inger cu ceva minte ar vrea sa o rupa la fuga inapoi pe pamant. Eu asa as face.

Pe pamant te trezesti intr-o dimineata de februarie, de exemplu. Chisinaul in februarie e o priveliste trista. Dar nici la Berlin nu cred ca e mai vesel. Cel putin, atunci cand locuiesti intr-un bloc in partea estica a o rasului.

Cobori din pat, capul patrat, parul – o claie de paie (si cine dracu’ te-a pus sa te culci cu parul ud?). Privesti in regim automat spre geam. In blocul din fata lumea tot s-a trezit. Cu capuri tot atat de patrate, cu fete obtuze si par-sarma sau par-paie.

Primul lucru pe care il fac eu dimineata e sa pornesc calculatorul. A devenit un ritual deja. Prima pagina pe care o vad este pagina mea de Facebook. Trec prim mesajele pe care le-am primit, ignor notificarile, raspund la cate o intrebare, promit sa sun. Raman cu buza umflata cand nu gasesc mesaje de dragoste si dor, ceea ce se intampla de stul de des, trebuie sa recunosc.

Pe urma ma intorc in pat. Acolo doarme ea, pisica mea de 1m30, pufoasa si moale. Ea vine in fiecare seara, se gudura de picioarele mele, da din codita, miauna si, cat de tare nu-mi plac mie pisicile, stie ca o voi lasa sa doarma iar langa mine.

Eu imi trezesc copilul foarte atent. Il mangai pe spate, il pup pe frunte, ii strang suvitele de par de pe fata. Ii soptesc ca a venit timpul sa se trezeasca. Asta nu insemna ca noi dupa douazeci de minute n-o sa ne certam, dar atunci ea va fi deja sculata, spalata, imbracata si gata sa raspunda inapoi. Eu cred ca omul merita sa se apere fiind intr-o pozitie demna.

Mancarea dimineata are gust de carton amestecat cu bucatele de plastic.  De fapt, dimineata totul are gust de plastic. Chiar si dragostea devine de plastic. Rigida, fara gust.

Dar, mie totusi imi plac diminetile. Chiar si cele de februarie, desi cam peste fiecare a doua zi, coborand din pat si intinzandu-mi picioarele, ma ganedesc ce simti oare atunci cand zbori cu capul in jos de la etajul 16? Nu va speriati, eu intotdeauna m-am gandit la asta si inca la ce simti atunci cand te loveste o masina din spate, cu o viteza de 120 km/ora.

Dupa mancarea de carton si plastic, urmeaza troleibuzele de tinichea cu crapaturi in usa in care ar incapea doua maini de-ale mele. Si toti oamenii, tesuti parca din lana umeda. Cu dinti de lana. Cu gesturi de lana. Inceti, tristi. Si eu. Foarte agresiva daca cineva imi atinge copilul doar cu un varf de deget. Da, eu sunt tipul cela de mama turbata care pentru faptul ca cineva i-a impins copilul in troleibuz poate sa-si infiga unghiile in beregata omului de lana. Fara a ezita nicio secunda.

Dupa mancare de plastic si carton, dragoste de plastic, troleibuze de tinichea si agresiune intdreptata impotriva oamenilor de lana, eu, in sfarsit, sunt libera. Libera sa merg sa-mi beau cafeaua de dimineata. Si sa  dau peste oameni dragi. Foarte intamplator. Asta imi place cel mai tare in diminetile cu mancare de plastic si dragoste de plastic. Sa intalnesc oameni pe care nicio ploaie nu-i va transforma in oameni din lana umeda. Si sa stam si sa tacem, cu cate o cafea in mana. De aceea ca mie dimineata nu-mi place sa vorbesc. Si nici draguta sa fiu nu-mi place. In Rai, insa, trebuie sa fii dragut. Ca doara asa ne-au invatat, ingerii sunt buni la suflet si draguti, ca niste americani care iti zambesc de dimineata, pe cand unicul lucru la care tu te poti gandi este ce simti atunci cand te arunci cu capul in jos de la etajul 16.

Cu cine sa bei in Rai cafea? Cu cine sa taci? Acolo nici dimineti nu-s in care sa vrei sa mori.

PS: aceasta postare nu era despre moarte, ci despre dragoste

Update: iata si coloana sonora

Un gând despre „Plastic (titlu la intamplare)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s