Povestea pantofilor

Matusa mea, o femeie coapta, dar cu un par pe care l-ar invidia si unele tinere, mi-a intins o suma de bani si mi-a spus sa merg imediat sa-mi cumpar sandalele la care ma gandeam deja de cateva zile. Argintii, de seara, cu un nume renumit incrustat pe talpa. Eu, care, de obicei, ma sfiez sa iau de la cineva bani sau cadouri mai importante, am zambit incurcat, am intins mana si am bagat banii in buzunar. Implinesc 31 de ani peste 3 zile. Ce naiba.

„Ia, ia, tu trebuie sa te alinti. Si sa porti haine frumoase. Prea multi pantofi nu exista. Tu trebuie sa bagi banii in tine…Pe urma vei vedea, cine si ce merita. Iar de copil n-are de cat sa aiba grija taica-sau.”

***

Femeile care au ajuns la 60+ ani si arata inca de 38, au o o linie de viata destul de clara si stabila: ma iubesc, in primul rand, pe mine. Si apoi pe toti ceilalti.

Usor de spus, greu de facut. De trei ori mai greu, atunci cand ai fost crescuta in cu totul alt spirit. Si cand schema a fost neta „studii superioare-casatorie-copil-casa-masina-pana-moartea-ne-va-desparti-chiar-daca-el-e-alcoolic-sau-afemeiat-sau-toate-odata-sau-si-mai-rau-e-un-ratat-da-barbat-la-casa-trebuie-chiar-daca-nu-ai-niciun-folos-din-el”.

Odata schema integrata, cu mici erori, incercari si esuari, cu felicitari din partea familiei care, in sfarsit, poate rasufla usurata, iti dai seama ca nu mai ai pantofi. Din astia cu toc inalt, cu doar 2 fasii de piele, in care nu poti alerga pana la gradinita sau la magazinul din cartier. In fine, pantofi care tie nu ti-ar fi trebuit. Deja.

De ce nu ti-ar fi trebuit acesti pantofi, facuti pentru fete cu 7 seri de vineri pe saptamana si epilare proaspata, e clar. De aceea ca esti mama de familie, de aceea ca sotului nu-i place, de aceea ca mama-soacra crede ca arati a…mmmm…fata usuratica, de aceea ca oricum in afara de nunti si cumetrii nu mergeti nicaieri, da acolo se poate de mers si in niste pantofi mai ortodocsi. Si de aceea ca „ce, ai innebunit sa dai 1200 de lei pe cataligele astea?”

Apoi, iti spui, cu un fel de stupoare, ca daaaa, femeie draga, tu ai luat-o nitel razna. Trebuie sa incetezi sa privesti „Sex and the city”. Si sa lasi toate aceste fantezii. Pantofii cei negri, pe care ti i-ai luat in doua cu mama, acum 4 ani, sunt inca destul de purtabili. Pe deasupra, sunt foarte comozi, tocul nu e prea inalt. Ce-mi trebuie mie tocuri inalte acum? Si, apoi, culoarea cea argintie trebuie asociata cu ceva…Ei nu. Lasa, nu-mi mai cumpar pantofii ceea, Valerica. Acum nu-i momentul, tu ai dreptate… Ai dus masina la servis?

Intr-adevar, cu 1200 de lei se poate atatea de facut!

Matusa mea, insa, nu crede asa. Unicul lucru pe care il poti face cu 1200 de lei este sa-ti cumperi pantofi de 1200 de lei. Si ea nu e singura care gandeste asa. Asa gandesc cateva milioane de femei de pe acest pamant. Ba chiar sute de milioane. Noi insa nu facem parte din ele. Si „noi” nu inseamna „noi” femeile din spatiul ex-sovietic sau ex-socialist sau est-european. „Noi” insemna cele care am fost crescute un pic anapoda. Un pic prea corecte. Cu un simt al datoriei peste masura dezvoltat. Cu mana intotdeauna pe puls. Pe pulsul nostru, evident.

Eu am sa povestesc alta data cati ani mi-au trebuit pentru a ma convinge ca eu imi pot permite, in primul rand, moral, o pereche de pantofi care imi plac, sau un parfum, care nu este absolut necesar, sau un ruj, care costa cat abonamentul lunar pentru televiziune prin cablu, pachet „Premium”, sau o epilare la un salon bun. Erau zile cand imi repetam in gand „eu pot, eu merit, eu vreau, eu am dreptul, eu imi pot permite, nimeni inca nu a murit de la faptul ca si-a luat ceva”. Iar atunci cand cineva se arata generos fata de mine si imi lua ceea ce-mi doream (de obicei, familia mea), treceam ore in sir prin toate portile Iadului, pana ma impacam cu ideea ca e normal ca cineva sa vrea sa-ti faca o placere.

***

Bagand in capul nostru scheme, schemute, programe, softuri, algoritme si fel de fel de formule si preparate pre-rugumate, parintii nostri au uitat sa ne spuna unicul lucru care, de fapt, conta. Sa ne iubim pe noi. Si sa acceptam dragostea aproapelui nostru. Simplu. Fara obligatia intoarcerii datoriei.

Cat despre femeile care se iubesc, in primul rand, pe sine si apoi pe toti ceilalti, nu pot decat sa le felicit in demersul lor narcisiac si nitel ostentativ. De aceea ca trebuie sa ai o personalitate destul de puternica ca sa poti rezista la toate chemarile de daruire de sine, sacrificiu si slujire vesnica pe altarul familiei, lansate de societate, printi, traditie, religie si, mai nou, de bloggeri.

Eu propun sa ne invatam sa ne iubim pe noi insine. Poate putin mai modest decat o fac femeile care s-au antrenat o viata intreaga. Dar sa ne iubim. Si sa-i lasam si pe altii sa ne iubeasca.

***

Si intr-adevar, ce altceva poti face cu 1200 de lei decat sa-ti cumperi o perecehe de pantofi?

8 gânduri despre „Povestea pantofilor

  1. Ma bucur sa intalnesc „bolnavi” ca mine, pentru care pantofii inseamna foarte mult. Mi-au placut ambele articole despre pantofi, incat nu m-am putut abtine sa le postez pe pagina mea, dedicata pantofilor custom.

  2. Eu sufar din cauza ca sunt acea femeie,ca ma iubesc pe mine in primul rind si nu am nici o remuscare daca imi doresc ceva. Sufar, pentru ca cei din jur asteapta ca eu sa fiu asa cum esti tu dar eu nu pot. Dupa ce mi-am implinit poftele ma apuca dubiile pe citeva minute bune ;)) dar imi trece repede. In acest timp tot imi promit ca data viitoare voi fi mai stricta cu mine. Sint in proces continuu de autoeducare.

    Straniu e ca,mama mea e exact ca tine in prinvinta subiectului de mai sus.

  3. cu 1200 de lei iti iai 2 perechi, online, cu delivery pina in chisinau. schema e simple de fapt :) mergem cu iubita mea in orice magazin din chisinau, ea ii masoara, scrim modelu si ii luam online. Ultima data am luat 7 perechi de pantofi (exact sapte, nu am incurcat cifra), de astia pentru usuratice :) cu 320$. Guess. Cind mergem undeva toate femeile o invidiaza, iar eu ma simt bine de la asta.

    Cheers!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s