Despre dragostea neimpartasita

Ana Karenina a fost o proasta.

Femeile care se pierd pe sine din cauza unei iubiri neimpartasite/nereusite nu sunt mai destepte.

Pe scurt – niciodata nu m-a induiosat o femeie care isi etaleaza disperarea, lacrimile si durerea pentru ca o „pereche de pantaloni” (asa ar spune bunica) s-a dovedit mai putin incantata sa fie alaturi de ele la bine si la rau, pana ce moartea ii va desparti.

Daca as fi vorbitoare de engleza, as spune „Come on, get real!”. Nu sunt, insa. Si o voi spune pe limba noastra „Trageti-va o palma!”

Dur? Da. Fara pic de compasiune? Da. Nesimtit? Josnic? Fara niciun drept? Da! Da! Da!

Fara nicio ezitare spun ca dragostea este esentiala vietii. De multe ori, insa, femeile indragostite confunda dragostea cu posesivitatea, cu mania de a controla obiectul pasiunii lor, cu dorinta de a manipula, in cel mai primitiv mod, alt om. Un om care nu vrea neaparat sa apartina, sa fie controlat si sa fie zombat.

Nu va interzice nimeni sa iubiti. Iubiti sanatoase, dar incetati sa va imaginati ca ati putea fi Dumnezeu sau ca cineva va este dator cu ceva. Iar atunci cand simtiti ca a venit timpul ca cineva sa aiba anumite obligatii fata de voi, dragi femei, gasiti-va un partener de viata, pornind de pe pozitii foarte rationale si pragmatice, incheiati cu el un contract de colaborare si traiti asa cum va doriti, cu tot dreptul de a cere, de a insista si de a pedepsi la nevoie.

***

Aceasta este o reactie aparuta in urma unei explozii fara precedent de tanguieli, de lacrimi, melodrame, statusuri pe Facebook si lansarea in spectacole pe viu, a unor femei care ma inconjoara. Nu a uneia, care ar fi iertata si poate chiar aplaudata pentru originalitate, ci a zeci de reprezentante a sexului slab, devenit in urma unor mutatii, (cred ca Cernobilul e de vina) sex extra-slab. Tineti-va in maini, for the God’s sake! (ar spune o prietena hipsterita, care, de altfel, e o fata extraodinara).

Iubiti-l in continuare pe Print, pe Domnul Perfect, pe Barbatul celor mai Fantastice Vise, dar iubiti-l in cap, in inima, in suflet, sau in orice alta parte a fiintei voastre, numai nu-l scoateti afara. Nu va plangeti de mila in fata mamei, in fata copilului, in fata colegilor si o, Doamne (!) in fata sotului (in caz ca il aveti). Nu va culcati tarziu, nu beti, nu cheltuiti bani pe el si pentru el, in speranta ca asta va schimba lucrurile! Nu va schimba. Stiti, insa, ce va schimba? Sanatatea voastra, felul in care aratati, relatia cu familia si, cel mai importnat, relatia cu voi insiva.

***

Eu nu sunt o insensibila. Eu tot iubesc si am iubit. Si am fost refuzata. Dar am continuat sa iubesc. Si voi iubi, fara a astepta nimic in loc. Iar in clipa in care voi simti ca vreau familie, casa, un partener de viata in care sa pot avea incredere orice s-ar intampla, mai multi copii, masina mare si vacante in cuplu, voi cauta si voi cere anume asta. Fara a ma juca de-a mijatca, deoarece cum zice un alt prieten „старость рядом” („batranetea e aproape”).

***

Si daca Ana Karenina e o proasta, atunci Fermina din „Dragoste pe timp de ciuma” este o femeie desteapta si demna de toata admiratia.

 

8 gânduri despre „Despre dragostea neimpartasita

  1. Despre dragostea neimpartasita II | Alo... BEBE!

  2. Mi-a placut – Ana Kraenina si Fermina Dasa..si mi-ai amintit de ceva hazliu…eram la un bazin si ma lunecasem pe marginea lui dar gasisem echilibru foarte repede; fiind inotatoare buna nu ma temeam sa cad in apa dar insasi momentul „plioscului” nu e unul estetic. Prietena mea care a vazut tot imi zise:”И почему ты не включила женскую хитрость? в воде было столько мужиков упала б”.. pai iata tot marafetul acesta la femei (90 la suta) le arata istete in domeniul „Eu si DOAR Eu” iar cand e vorba de a face ceva semnificativ in viata ele franeaza..
    p.s: rusoaiaca mea este totusi o Fermina Dasa dar stie de „jenskaya hitrosty” :)

    • Detest chestia asta de „“jenskaya hitrosty”. Manipulare curata. Si niciodata nu am stiut cum s-o aplic si pentru ce s-o aplic. Desi, am vazut ca ajuta :)

      • ieri cu o „jenskaya hitrosty” a trebuit sa stau la o cafea, de asta m-a atins post-ul tau. Pai iata desteptaciunea asta cu care cica ele se nasc, se termina acolo unde se incepe scosul masinii din parcare sau sofatul. „What a nice day I had !” :)))

  3. Hai sa fim serioase!in fiecare dintre noi,cred eu,exista macar un gram de gelozie bolnava,posesivitate si mai ales dramatism!il poti lasa sa plece chiar si fara a-l trage de maneca atunci cand v-a considera ca trebuie sa plece,dar o vei face cu sufletul varza,iti vei smulge din tine bucatica cu bucatica si-ti vei dori ca maine sa nu vina,asta logic daca l-ai iubit destul incat sa nu fi vrut sa-l imparti cu nimeni altcineva,iar daca a fost doar unul de pe lista…..sa-mi fie cu pardon atunci,sa se duca unde se termina lumea…….,,urmatorul va rog!,,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s