Despre invatatori/profesori

In clasa 9 am avut cea mai tare diriginta. Doamna Barnaz, profesoara de biologie. Si daca azi eu stiu ceva despre genetica si raman o pasionata a biologiei, este datorita doamnei Barnaz.

Doamna diriginta niciodata nu ridica vocea. Nu era nevoie. La ea la lectii se auzea musca. Toata lumea lucra. Chiar si elevii care nu mai aveau nicio sansa, in opinia celorlalti profesori. Erau zile cand doamna Barnaz ne alinta cu muzica clasica, pentru a ne descreti creierii si a capata luciditate pentru a fi in stare sa rezolvam probleme cu cromozomi X si Y. Eram atat de indragostita de metoda sa de predare, incat, pentru a-i multumi, am luat cea mai mare nota la testul „de la minister”. Eu, fata care in afara de limba romana, istorie si geografie, nu era in stare sa invete niciun obiect.

In acelasi an am avut si o profesoara de matematica, pe care, la fel, nu o voi uita niciodata, doamna A. La ea la ore era haosul haosului. Intr-o zi, chiar la inceputul anului scolar, impreuna cu colegii, am aruncat toate gentile pe geam. In timpul lectiei de matematica.

Doamna A. tipa pana ragusea. Cred ca e inutil sa adaug ca nimeni n-o asculta. Noi ne continuam micile noastre ocupatii extra-curriculare, fara sa ne obosim macar sa ne facem ca ascultam. Pentru mine era mare bucurie, pe de o parte. Eu matematica niciodata nu am stiut. In clasele mari acest fapt devenise atat de evident, incat  nota 4 pe linie nu ma mai deranja in niciun fel. Iar imposibilitatea doamnei A. de ma face, cel putin, sa o respect, m-a determinat si mai mult sa nu mai incerc sa inteleg ceva in ecuatii de gradul nu stiu care. Pe de alta parte, insa, imi era mila de ea. Incercam sa inteleg motivele din care dansa nu se putea stapani si motivele din care nu stia sa gaseasca limba comuna cu o clasa de 30 de adolescenti, destul de inteligenti si luminosi.

***

Aducand aceste exemple din viata mea, am vrut sa ajung la ideea ca profesia de invatator e si interesanta si grea si ca, din pacate, foarte putin valorificata. Si din aceasta cauza avem ce avem – invatatori care tipa pana li se rup coardele vocale, invatatori care nu sunt in stare sa lege doua cuvinte in afara desfasuratorului lectiei, invatatori care injura sau, mai rau, lovesc elevii, invatatori care nu stiu sa comunice cu discipolii lor, din simplu motiv ca ei cu nimeni nu stiu sa comunice si invatatori care sunt invatatori doar din cauza ca nu au putut gasi de lucru in alta parte

Cu ce ramanem atunci?  Din pacate, ramanem cu putinii oameni care au ajuns in scoala de aceea ca si-au dorit aceasta.

***

Cel mai strasnic, insa, e atunci cand acesti „invatatori” predau claselor primare. Atunci e catastrofa. Ne alegem dupa astfel de experimente sociologice cu copii traumati, incapabili sa invete, cu frica de scoala si societate.

Aici as vrea, in mod special, sa-i transmit „complimente” lui Ghiorpalici, primul meu invatator. Omul care m-a umplut de vanatati primii doi ani de scoala. Datorita fricii paralizante pe care o aveam fata de el, nici pana azi nu stiu imnul Uniunii Sovietice (nu ca as fi pierdut foarte multe). Atat de mult m-am chinuit sa-l invat, dar nu-mi reusea, incat in ziua in care trebuia sa-l recitam m-am imbolnavit de angina. Frica de pedeapsa mi-a activat mecanismele de autoaparare.

Ce cauta omul acesta in scoala? Ce cauta azi mii de oameni intamplatori in scoli? In cel mai bun caz, dau de lucru psihologilor. Zic „in cel mai bun caz”, deoarece, de cele mai multe ori, parintii nu reactioneaza. De aceea ca copiii tac din frica sa nu afle invatatorul ca s-a plans acasa sau din frica sa nu fie inteles de parinti si, ulterior, pedepsit dublu. Din multe alte frici, unele foarte absurde. Dar pentru ei atat de reale. In acelasi timp, multi parinti, dandu-si seama ca copilul lor trece prin timpuri grele la scoala, prefera sa se culce pe o ureche, spunandu-si ca „de, toti am trecut prin asta”.

***

Eu m-am descurcat in scoala incepand cu clasa 9, la 14 ani. Varsta la care am inteles ca am drepturi si ca orice om poate si trebuie sa fie pedepsit pentru faptele sale. De atunci nu am mai permis niciunui profesor sa ma trateze fara respect. Ajungeam pana la ceea ca nu mai frecventam lectiile. Deschis. Nu inainte, insa, de a anunta profesorul despre decizia luata. Culmea este ca nu am avut niciun fel de probleme din aceasta cauza si ca, dimpotriva, profesorii „cu musca pe caciula” imi aratau ulterior respect.

Am fost o curajoasa. Desi, imi dau seama, de la distanta anilor trecuti si traiti, ca uneori se mai intampla sa reactionez prea repede si prea fierbinte la unele chestiuni minore aparute intre mine si profesori. Dar, tinereatea e intotdeauna iertata. Acum, cand am si eu o eleva in casa, incerc din rasputeri, dar pe un ton cat se poate de natural, sa educ in Ilinca respectul fata de sine. Dar, stiti si voi, cat e de greu sa explici copiilor niste notiuni foarte abstracte, dar totodata, foarte vitale.

In cazul nostru, am pornit de la premiza ca un invatator trebuie stimat. De aceea ca orice om trebuie stimat. De aceea ca un om in varsta trebuie stimat. Dar aceasta stima nu trebuie sa se transforme in sclavie si ca stima fata de un om nu exlude momentele de neintelegere cu el. Ca orice om are dreptul la o opinie, oricat de prosteasca nu ar fi ea la prima vedere. Ca orice om poate sa ceara sa fie respectat la randul sau. Si trebuie sa fie respectat. Si ca aceasta regula se aplica si in relatia invatator-elev.

Poate nu-i verific in fiecare seara temele Ilincai. Si de agenda se intampla sa uit. Insa, ma stradui sa vorbesc in fiecare zi cu ea despre cat e de important e sa vrei sa fii un om integru. Si sa mergi spre asta. Si cred, cu toate celulile din organizmul meu, ca aceasta e prima si cea mai importanta lectie pe care trebuie s-o ofere scoala. Nu in zadar, in clasele profesorilor care se adreseaza fiecarui elev cu dvs., in clasele profesorilor unde se ofera cateva clipe pentru reculegere si relaxare, unde se discuta de la egal la egal, unde se asculta cu toleranta si respect parerea fiecarui elev si se apreciaza efortul depus, indiferent de corectitudinea rezultatului, elevii au cele mai mari reusite.

***

Si pentru a incheia aceasta postare cu un moment inspirational, va recomand sa citit interviurile cu diferiti profesori din Moscova de pe acest site.

13 gânduri despre „Despre invatatori/profesori

  1. dar de ce nimeni nu scrie, cu ce pret „miluiesc” profesorii, ca ei sa fie asa de buni si intelegatori cu odraslele lor. eu n-am respect fata de profesorii din sec. 21. pe timpul meu, nimeni nu stia cind e ziua de nastere a invatatoare si kak-to am invatat bine….

    • Curios, daca ai citi si alte postari din categoria „Scoala” ai vedea ca miluirea profesorilor este o tema curenta pe acest blog.

      Pe timpul meu (deoarecea am absolvit scoala in sec. 20) tot nimeni nu stia cand e ziua de nastere a profesorului.

  2. Am avut o profesoara de romana in liceu – doamna Viorica Bolocan- cea mai buna profesoara pe care am intalnit-o vreodata. Desi era mai in varsta decat majoritatea colegilor ei, la capitolul inovatii si metode noi era prima. De la ea am auzit prima data de conceptul de gandire critica, lucru in echipa, callitati de prezentare, etc. Uneori statea ore in sir dupa lectii si pregatea materiale pe a doua zi. Ea a fost unul din putinii profesori care ne-a spus ca mai important decat notele este sa fii om. Doresc din toata inima sa cred ca vor mai fi profesori ca dumneaei,

  3. Si pe mine m-a invatat dna Barnaz la biologie. O doamna calma,dulce si intelegatoare. Genetica o explica superb. Tin minte ca ne-a invitat la o lectie un genetician,care ne explicase ca prin alimentatie in primele saptamini de sarcina se poate influenta asupra genului copilului. :)

  4. Doamna A – cea tinerica care miroasea a transpiratie? Sau ce ain virsta care avea ochelari si parul foarte rar? Curioasa doar :))) Matematica era veriga slaba in scoala noastra Diana :)

  5. noi mergem in cl I si eu imi fac mari griji…nu prea am eu incredere in invatatoarea asta da cik recmandata de la directie…pe alta parte lu fik`mea ii place de ea, nu stiu ce e mai bine sa ii placa ei sau mie, face mii de greseli in romana ceea ce ma irita la maxim, nu mi-a placut raspunsul gen – copilul care o fost numit prost sa raspunda ca acela e prost care zice…ei si cui sa ma jelui daca e plina scoala cu asa invatatori…cik scoala puternika de clase pimare…2 la purtare ca alearga afara copilu pe teren, pai ce sa faca daca e pauza? e copil nu? si se asteapta ca parintii acasa sa ia masuri cu el sau cum? sa-i puna 10 de 2 ca tot ii voi permite sa alerge afara pe teren care e problema? caut alta scoala…da fik`mea nu vrea in alta parte…oare ii va scrie si ea vreo data o scrisoare de dragoste invataoarei?

  6. Credeam ca numai eu si colegii mei din scoala primara am avut parte de un asemenea tratament – sa umblam cu vinatai si cu gitul in ghips…Eu nu pot sa am cuvinte de recunostinta pt prima mea invatatoare, ea mi-a traumat copilaria… In schimb pe ceilalti profesori-din scoala si din liceu- i-am respectat mereu. Cind citeam despre prof. ta de biologie o vedeam pe a mea de chimie -la ea invatau toti, si nu din frica, ci mai degraba din mare respect! Ma tem sa ma gindesc la ce invatatoare/profesori vor avea copiii mei, dar poate vor avea noroc!

  7. Eu dupa ce discut cu profesoara copilului meu din clasa 3 vreau si eu la scoala :) cind ea ne spune ca pentru ea nu-i cel mai important ca elevii sa stie pe de rost materia dar sa ii invete acele calitati si skills care le sint necesare sa aiba succes in viata in orice domeniu nu ar activa, eu imi aduc aminte la cit am mai invatat noi pe de rost in scoala fara nici un tolc! Profesoara din clasa 1 cind am avut sedinta parinte/profesor asa mi-a povestit despre copilul meu de parca il stia mai bine ca mine, ii intelesese pina si sufletul lui! Eu ma inchin in fata la asa profesori si sint tare bucuroasa ca copilul meu ii are!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s