Despre limite

Interesant, pana unde poate ajunge rabdarea umana? Pana unde se poate dilata sufletul nostru pentru a nu se sparge ca un balon? Pana la ce dimesniuni se poate contracta inima noastra, pentru a nu exploda?

***

Cu aproape cinci ani in urma, cand casnicia mea devenise mai fragila decat un balon de sapun, vorbeam la telefon cu socrii. Ei incercau sa salveze situatia. Ei credeau, asa cum cred toti parintii, ca noi vom fi suficient de destepti si cuminti si vom inceta sa naufragiem corabia pe care ne aflam. Atunci eu, in plina criza de identitate si gelozie, aproape invinsa, cocotata pe niste baricade imaginare, le-am marturisit ca nu mai pot merge mai departe, ca pana aici a fost, ca mai mult decat atat eu nu pot duce. La care socrul meu, un om deosebit, invatator pentru copiii cu mari probleme de insertiune sociala, mi-a spus, calm si natural, ca nu, asta tie iti pare, poti tu duce si mai multe.

L-am crezut pe cuvant. M-am adunat de pe jos, bucatica cu bucatica, m-am lipit la loc, pe unde mai bine, pe unde mai rau si mi-am spus da’ chiar, eu pot duce si mai mult decat atat, numai dati-mi ce sa pot duce!

Poate ar fi trebuit sa-mi musc limba?

Eu nu vreau sa-mi cunosc limitele existentei, sa vad pana la ce ma pot reduce, sa simt pana unde se poate insira sufletul meu sau cat de mica poate fi inima mea in goana ei dupa supravietuire. Sunt lucruri de care mi-e frica. O frica pe care nu sunt gata sa o inving. O frica pe care sunt de acord sa o las sa traiasca odata cu mine, langa mine si in mine, ca pe un urias din pestera de la capatul Pamantului.

Mi-e frica sa nu-mi pierd copilul pe care il am. Si pe cel pe care as putea sa-l am.

Mi-e frica sa trec prin acceptarea mortii oamenilor foarte apropiati.

Mi-e frica de ziua in care voi intelege ca dragostea mea e inutila. Mi-e si mai frica de ziua in care voi inceta sa iubesc.

Mi-e frica de situatiile in care nu voi mai putea ierta, intelege si astepta.

Mi-e frica sa mor si sa nu-mi vad fata mare. Si ea va fi atat de frumoasa!

Mi-e frica de clipa in care voi intelege ca totul e praf. Vorba cantecului, dust in the wind…

4 gânduri despre „Despre limite

  1. Mi-e frica de situatiile in care nu voi mai putea ierta, intelege si astepta.-p-u aceasta frica, exista un antrenament zilnic, el se numeste a observa, fara a judeca, aprecia, doar a spune pe nume lucrurilor pe care le vezi(de ex. o tinara plinge, nu iti zici ca e trista ci zici asa cum este, tinerei ii curg lacrimi si incerci sa observi situatia detasat, fara a te identifica), macar jumate de ora pe zi, face ca limitele intelegerii si iertarii sa se largeasca simtitor.
    Si mai e frica de moarte-moartea e inevitabila, mori atunci cind nu mai traiesti, multi mor, desi respira… sa iti fie frica de moarte, e egal cu neacceptarea de sine, moartea e atit de naturala si imprevizibila ca p-u ea trebuie sa fii pregatit oricind si sa traiesti intens, fara sa iti pui intrebarea: cind te va vizita.

    • Da, bune sfaturi, doar ca ele nu ajuta… intotdeauna. Mai ales cand te gandesti ca ai putea muri si lasa in urma un copil. Pentru asa frica exista leac? Daca da, atunci eu nu vreau sa-l iau.

      • :D Ce leac ar putea fi p-u gandul acesta teribil???
        Nu sint omul cu solutii la toate, dar la cuvintul frica, nu pot trece indiferenta, pentru ca am avut prea multe frici in viata asta si am invatat sa le fac fata prin a le spune sincer si ceea ce am citit mi-a creat impresia, confirmata de raspunsul tau, ca astea sint fricile cu care ai ales sa traiesti, dar adevarul meu imi zice k frica de moarte e naturala si e chiar foarte personala, nu tine de copii, oameni dragi, nu pentru ei ti-e frica sa mori, ei pot fi motive p-u a trai, dar nicidecum motive de a-ti fi frica de moarte. Sinceritatea fata de tine e ceea ce conteaza, da in fata propriei structuri morale nu vii cu scuze, daca o faci, iti scrii scenarii nefaste, daca esti sincer, cu tine, ai sansa sa mergi mai departe, un pic mai implinita, mai sigura pe ceea ce iti doresti.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s