Despre mama

Eu am fost toata viata insetata de mama. Niciodata nu m-am putut satura de ea. Nici chiar atunci cand tipam una la alta printre usi si imi promiteam in gand ca picior de-al meu nu va mai fi in casa asta.

Eu nu cunosc un miros mai placut, mai seducator, mai imbietor, mai proaspat si mai dulce decat mirosul mamei. Eu pana azi tin minte cum ma treceau fiorii, cum simteam ca am ajuns acasa sau ca, casa a ajuns la mine, atunci cand eram la bunica si, trezindu-ma dimineata, descopeream geanta de drum a mamei. Imi bagam nasul in ea si scotoceam doar pentru a simti mirosul Patriei mele, a pamantului meu plin de promisiuni si soare.

Eu nu cunosc ochi mai frumosi, mai cuminti, mai albastri si mai sfiosi, decat ochii mamei. Eu am crescut in umbra acestor ochi. Eu, care nu am cunoscut femeie mai frumoasa decat ea. Si mai modesta.

Eu pana acum o astept sa vina acasa de oriunde. Pana acum ma uit fara sa vreau la geanta ei, cu speranta ca mi-a adus si mie ceva.

Eu toata viata am asteptat ca ea sa se imbolnaveasca si sa-si ia concediu medical din simpla placere – meschina, egoista – de a o sti acasa. Doamne, cat am invidiat copiii care aveau mame cu servicii normale, omenesti, feminine. Mame care veneau acasa la 6. Mame care aveau sarbatori si week-enduri. Eu a trebuit sa invat de foarte timpuriu ca mama nu e ca toata lumea. La mama Revelionul dureaza de doua ori mai putin decat la toti ceilalti oameni.

Acum mama e acasa. Acum si eu sunt acasa. Si sunt fericita. Si sunt convinsa ca Dumnezeu mi-a data aceste zile pentru a umple golul pe care l-a purtat ani la rand copilul din mine. Eu sunt acum cu mama. Ea nu se mai grabeste. Eu nu ma mai grabesc.

***

Cand aveam vreo 4 ani am auzit-o pe bunica vorbind despre mama sa cu o vecina. Strabunica murise cand bunica avea putin peste 30. Tin minte si acum cum bunica, stand la masina de cusut, cu ochii intr-o bucata de stofa, cu spatele la vizitatoare, a aratat cu un gest scurt spre pat, pe care eu ma tolaneam, si a spus ca ar da orice sa o aiba acolo, intr-un colt, batrana si blajina. Bunica avea deja vreo 60 de ani. Femeie in toata firea. Mistuita de dorul de mama, ca un copil ramas ultimul la gradinita, disperat si speriat ca a ramas singur pe lume.

Eu am ajuns sa gandesc ca si bunica. Eu vreau sa simt prezenta mamei. Sa stiu ca ea este. Aici si acum. Langa mine.
Deoarece stiu ca intr-o zi aceasta prezenta va fi doar una simtita de mine. Si ca as da orice sa pot sa intru in camera vecina si sa o vad acolo. Cuminte, impacata cu mutismul meu, cu incapatanarea mea, cu micile mele furii de dimineata si cu imposibilitatea de a ma convinge ca albul este alb si negrul este negru.

3 gânduri despre „Despre mama

  1. Alexandru Plăcintă

    MAMA

    Cine ne-a adus pe lume
    Şi ne-a dat un dulce nume?
    Şi aproape-o viaţă-ntreagă,
    Cine pentru noi se roagă?

    Ea, măicuţa cea frumoasă,
    Cea mai bună şi duioasă!

    Cine-n lumea asta mare
    Ne iubeşte cel mai tare?
    Cine linişte nu are
    Când şi-un degeţel ne doare?

    Ea, măicuţa cea frumoasă,
    Cea mai bună şi duioasă!

    A cui cântece frumoase
    Au pătruns până la oase?
    A cui vorbă şi povaţă
    Sunt ca soare-n dimineaţă?

    A măicuţei cea frumoasă,
    Cea mai bună şi duioasă!

  2. vai de mine…de ce am am gasit acest blog?!?! Acum stau si plang de dorul mamei. Voi urmari blogul acum, si daca sunt in Chisinau, te contactez – fiindca eu sunt mama doritoare de socializare :)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s