Pretul unui copil care merge la scoala. La o scoala simpla.

Copiii costa. Daca primii ani de viata incerci, de nevoie sau din principiu, sa te descurci cu ce ai, odata cu inceperea scolii e mai greu.

Cand revenisem la Chisinau, imi spuneam ca Ilinca va invata la Prometeu (liceu privat si, cica, prestigios). Din fericire, aceste planuri nu au durat mult. Dupa o gradinita fitoasa, mi-am zis ca sistemul meu nervos nu va rezista inca 12 ani intr-un liceu fitos. Deci, am ales un liceu mai simplu, de cartier, care nici nu figureaza in lista celor mai bune institutii de invatamant din oras. Din greseala, zic eu.

Aici taxele sunt chiar modeste in comparatie cu ale liceelor din aceleasi liste (intocmite de jurnalisti). Dar, un copil niciodata nu merge doar la lectiile din programul scolar. Mai ales acum, mai ales in economia de piata, pe timp de criza si concurenta acerba. Acum toti sau aproape toti fac engleza, dansuri, inot, tenis, matematica, sah, canto. Si asta costa.

***

Dar sa le luam pe rand. Cat ne costa scolarizarea unui copil, tinand cont de faptul ca el mai frecventeaza anumite cercuri/sectii?

Ma voi ghida dupa cheltuielile mele, pe care le consider destul de modeste, deoarece am incercat sa exclud ceea ce cred ca nu-i va fi util copilului.

Asadar, lunar scolarizarea Ilincai, eleva, clasa a 2, ma costa:

– Fondul clasei – 30 lei

– Pranzul in cantina scolii – in jur de 170 lei

– Grupa (sau cum i se spune acum „meditatiile”) – 150 lei

– Dansurile (in afara de cele din program) – 250 lei

– Inotul (Ilinca inca nu stie sa inoate si asta e chiar o problema) – 200 lei

– Drumul (anul acesta in troleibuz) – 80 lei

– Drumul persoanei care o insoteste – 80 lei

TOTAL – 960 lei de chletuieli „clare” pe care le vad si pe care le pot programa din timp. Aici, insa, nu intra chifla, biscuitii, banana, tartinele pe care Ilinca le ia in ghiozdan pentru a-si amagi foamea intre ora 12 (ora pranzului) si 17 (ora la care o iau acasa), timp in care face temele, iar apoi danseaza si are nevoie de multe forte.

Nu am adaugat nici chetuielile imprevizibile ce tin de inlocuirea sosetelor uzate sau a colantilor rupti, reparatia pantofilor de dans, taxa de participare la diverse concursuri de dans, procurarea unor rechizite, care nu ajung niciodata, plata pentru diverse excursii sau spectacole si, evident, banii pe care ii strangem cu ocazia diferitor sarbatori pentru a felicita invatatoarea.

Pentru a rationaliza cumva aceste cheltuieli, am decis ca Ilinca nu va face meditatii la engleza, CV-ul meu aratand foarte insistent ca imi pot asuma rolul de invatatoare de engleza pentru un copil de 8 ani. Lectiile de franceza de la „Alianta Franceza” le lasam pentru mai tarziu, deoarece pentru moment Ilinca se descurca foarte bine cu a doua sa limba.

Cineva ar spune ca 1000 de lei nu e mare treaba. Posibil. Dar mie mi-ar place mai mult sa traiesc intr-un sistem socialist unde activitatile pentru copii sunt gratuite si unde faptul ca eu nu am 2o0 de lei in plus nu se va rasfrange asupra vietii copilului meu, care ar putea ramane fara lectii de inot. Or, un om trebuie sa stie sa inoate…Dar, aceasta e deja alta tema.

***

Copiii costa. Dar asta e unica cheltuiala pe care ma simt obligata sa o fac. Si care merita. Economistii si sociologii au demostrat-o.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s