Cum mi-am transformat eu diminetile

Eu am descoperit ceva. Un secret al parintilor linistiti si impacati cu soarta. Si vreau sa vi-l spun si voua.

***

Un copil se creste impreuna cu tot satul. Adevarat. Dar, am omis aici un detaliu foarte important: fiecare consatean il creste separat, cand ii vine randul. Exact cum se intampla in unele sate cu randul la vite (iertata fie-mi comparatia). Cireada de vite nu e pascuta de tot satul odata, ca ar fi o nebunie totala. Ci in fiecare zi e pascuta de un proprietar diferit.

Asadar, sa revenim la copii…

Diminetile primului an de scoala a Ilincai au fost un adevarat horror, cu elemente de comedie isterica. Toata casa era implicata in petrecerea Ilincai la scoala. Mai putin Ilinca.

Eu ma trezeam la 6.20. Ma spalam, ma imbracam. O trezeam pe Ilinca. Cat ea se spala si se imbraca, ii pregateam micul dejun. Se trezea mama. Cat eu ma machiam si ma pieptanam, mama, ca un jandarm roman, avea grija ca Ilinca sa manance. Asta acum suna nevinovat. Cu un an in urma in casa se auzeau alte note. Cat eu imi adunam lucrurile, mama ii facea parul. Momentul in care eram in stare sa le pun in ungher pe amandoua si sa le las acolo o luna. Ilinca in fecare zi vroia altceva. Si, de, mama se executa. Comentand, insa. Apoi, Ilinca nu gasea agrafele, nu stia ce elastic sa aleaga, deoarece are vreo 25 de mii. Apoi se smiorcaia ca mama a tras-o de par. Mama bodoganea. Eu, albastra, verde si portocalie, la un loc, le chemam la disciplina si le promiteam ca de maine cineva n-o sa mai aiba par pana la sale. La 7.30 ieseam din casa. Eu deja isterizata. Ilinca mohorata. Pana la taxi reuseam sa-i fac si o lectie de morala, pentru a-i cali duhul inainte scoala.

Si asa in fiecare zi. Toamna. Iarna. Primavara.

***

Anul asta e diferit. Ma scol la 6. Ma spal si ma imbrac mai repede decat un soldat al trupelor super-specialo-secrete. Blugi, tricou, hanorac. Pana la 6.30 reusesc sa iau micul dejun. Singura, in liniste. Doar eu, ciorile de afara si masina de strans gunoi. La 6.30 o trezesc pe Ilinca. Incet, lin. Ne cuprindem, ne pupam. Pot sa-mi permit. Am furat aceste minute machiajului pe care anul acesta nu-l mai aplic de dimineata. Ca doar sunt somera! Cat Ilinca se spala si se imbraca, ii pregatesc micul dejun. Terci din ovaz si lapte cu cacao. Cat ea mananca, ii tin companie. O mai incurajez, ii amintesc ca trebuie sa rugume si ca o lingura de terci nu e o bucata de mistret. Inainte de a iesi din casa, ii strang parul. Eu stiu s-o fac doar intr-un fel. Ilinca s-a impacat cu impotenta mea de coafeza si a declarat coada care i-o fac ca fiind „coafura ei preferata”. La 7.10 iesim din casa. In liniste. Glumind. Anul asta mergem cu troleibuzul. Taxi nu ne mai permitem.

***

Daca ati observat, suntem dor noi doua. Iata secretul. Cert, Ilinca nu mai are cosite super-sofisticate, cu flori si funde impletite ingenios printre firele blonde, dar, vorba ceea, who cares? Dimineata e salvata. Si daca dimineata e salvata, ziua va fi o binecuvantare!

***

Ah da! Nu va axati pe faptul ca nu lucrez. S-a intamplat ca am si lucrat in viata asta. Si inca mai aveam un sot. Ca o femeie gospodina. Secretul e acelasi! Nu lasam pe nimeni sa intervina si la nevoie ne trezim cu 20 de minute mai devreme.

 

Un gând despre „Cum mi-am transformat eu diminetile

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s