Cum mi-am castigat eu vacanta de vara

De doua zile in casa e iarasi dezordine, murmur si forfota. De doua zile laptele a devenit un aliment indispensabil, iar culcatul la ora 10 un must. Nu e mare ghicitoare aici. S-a intors Ilinca! Inalta, bronzata, cu carne pe oase, matura. O Ilinca care stie sa-si impatureasca hainele si care nu asteapta ca eu sa fac isterie pentru a veni la masa.

Cat face o vara in viata unui copil! Dar cat face vara in viata unui parinte!

***

Nicio clipa nu am incetat sa ma consider o norocoasa, o mama care are toate sansele sa-si pastreze nervii intacti si tenul luminos din simplul motiv ca odorul are unde isi petrece o parte din cele trei luni de vara. In aceeasi ordine de idei, nu stiu ce m-as face fara cele 4-6 saptamani de respiro. Da, sigur, as accepta situatia asa cum este. As continua sa-mi indeplinesc functia de mama, pe unde cu bucurie, pe unde scrasnind din dinti. As intelege ca majoritatea parintilor sunt intr-o barca cu mine. Nu m-as lamenta. As duce mandra steagul maternitatii in fruntea coloanei. Dar, totusi, cat e de bine ca nu e asa! Cat e de bine ca sunt bunei, tati divortati, strabunei! Cat e de bine sa stim sa mentinem relatii bune cu toti, pentru ca copilul nostru sa aiba o viata armonioasa si pentru ca noi sa putem iesi in vacanta vara de vara.

Secretul succesului este ca aceste relatii trebuie intretinute. Fostii socri sunati si intrebati de sanatate, tatal copilului tinut la curent cu viata progeniturii sale, felicitat cu diverse ocazii, strabuneilor de amintit ca exista o fetita intr-o tara indepartata pe nume un pic caraghios de „Ilinca”. Oamenii trebuie motivati sa vrea sa faca parte din viata ta. Motivati sa nu uite de membrii de familie aflati intr-o situatie mai deosebita. Motivati sa vrea sa-i trateze tot atat de bine cum ii trateaza si pe nepotii de pe loc.

***

Eu mi-am invatat lectia repede. Odata intoarsa acasa la mama, cu Ilinca in carca, odata primele crize de disperare si victimizare depasite, am inceput sa torn fundamentul unor relatii acceptabile in jurul copilului meu, care nu trebuia sa sufere mai mult decat suferea deja in urma acestei separari. Acea perioada a fost printre putinele in care am tinut cont de ce zic femeile de langa mine, trecute prin viata si obisnuite sa faca compromisuri. Iar cel mai valoros sfat a fost cel ca de copilul tau ai nevoie doar tu. Si nici tatal, nici buneii nu se vor implica atat timp cat tu nu le vei mentine interesul fata de copilul tau. Dur, dar adevarat. Am ascultat. Mi-am inghitit mandria supradimesnionala si am inceput sa scriu e-mail-uri. Cu descrierea in detaliu a vietii noastre din Chisinau, cu istorioare din viata Ilincai, cu intrebari politiocoase despre viata „lu’ singuri”. Am inceput sa sun cu divrese ocazii. Si, culmea, de cate ori Ilinca facea crize de isterie sau se imbolnavea il sunam pe taica-sau sa stea cu ea de vorba, sa o consoleze, sa fie prezent. In fine, sa nu uite ca are un copil de 4 ani care trebuie crescut. Chiar si de la distanta.

Si iata asa, an de an, din compromis in compromis, din lupta castigata in lupta castigata, copilul are vacante frumoase alaturi de familia sa din Franta. Iar eu in acest timp…Mmmm…(despre asta maine).

Anunțuri

3 gânduri despre „Cum mi-am castigat eu vacanta de vara

  1. Ma bucur ca se pot mentine asa relatii sanatoase, admit ca pe undeva am gresit odata ce nu a fost posibil in situatia mea,dar acest articol mi-a redat speranta.Multumesc si o vacanta cit mai placuta:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s