Noi, femeile

Sunt doua tipuri de femei: femei care nu suporta alte femei si, respectiv, femei care suporta alte femei.

Cat am fost tanara, cu creier si o suvita de par verde, faceam parte din prima categorie. In clasele mari prieteneam, normal, doar cu baietii. Pe fete le consideram niste curci. Uneori ma intrebam chiar „cine naiba le-a facut atat de proaste, neindemanatice si invidioase?”. Cine le-a dat o inima atat de mica si un respect de sine atat de minuscul, incat sa se multumeasca cu resturi de pe masa mea?

Apoi am crescut. Prima dragoste. A doua dragoste. A treia dragoste. Nervi. Calmante. Nunta. Sarcina. Nastere. Nopti nedormite. Eu cu 20 de kg. mai lata. Neincredere. Frica. Oboseala. Depresie. Am trecut in cealalta categorie. Am inceput sa iubesc femeile. De aceea ca mi-am dat seama ca sunt tot atat de curca. Tot atat de slaba, neindemanateca, proasta si de multe ori invidioasa. De aceea ca nu am cum fi altfel. De aceea ca sunt femeie. Si nu sunt barbat. Si tot atunci mi-am seama ca nu mai vreau sa prietenesc cu barbatii. Ca, de fapt, cu ei nu poti prieteni. Deoarece pentru ei oriucm vei ramane „o fata” – un inamic care trebuie anihilat, o cetate ce trebuie luata cu asalt, o manusa ce trebuie incercata, un punct pe o lista. Si doar dupa ce punctul va fi bifat, vei fi lasata la masa lor.

Eu tin cu femeile. Si da, tin cu ele chiar si atunci cand ele nu au dreptate. De aceea ca vreau sa tin cu ele. De aceea ca eu stiu cum ele gandesc, cum adorm noaptea, cum urla de durere atunci cand sunt inselate, cum uita sa manance cand se indragostesc, cum isi plang sufletul atunci cand barbatul decide ca singur ii va fi mai bine. Eu tin cu ele, de aceea ca stiu cum iti vine sa omori toti barbatii si tot personalul medical atunci cand incep contractiile. De aceea ca doare. Doare atat de tare ca juri in fata lui Dumnezeu ca daca te mai atinge vreodata un mascul ii tai toata gospodaria. Atunci o vrei doar pe mama langa tine. Sau pe sora medicala cu piept mare, care sa te apuce de mana si sa te lase sa-ti pui capul pe leaganul ei. Atunci vrei femei in jurul tau. De aceea ca numai ele stiu cat de tare trebuie sa te incordezi, sa vrei, sa poti, sa impingi, ca sa scoti omul cela din tine.

Eu iubesc femeile. Iubesc neincrederea lor. Tendinta lor de a exagera. De a analiza lucruri lipsite de importanta. Eu le iubesc atunci cand sotii le parasesc, doarece stiu ca asa e mai bine. Eu plang alaturi de ele atunci cand ei nu suna. Eu beau la greu de dimineata impreuna cu ele, atunci cand asa trebuie. Atunci cand toate celelalte solutii au fost epuizate. Eu nu ma supar atunci cand escapada noastra intre cucoane a esuat, de aceea ca ei sunt mai importanti. Si pentru ei noi suntem in stare sa amanam orice. Chiar si rotirea Pamantului. De aceea ca eu voi face exact asa.

Eu le iubesc. Eu fac parte din acest trib. Si nu vreau sa fie altfel.

15 gânduri despre „Noi, femeile

  1. Iarasi despre femei – Alo... BEBE!

  2. m-ai facut sa pling, eu inca sint din prima categorie… de fapt sunt undeva la mijloc, as prefera compania barbatilor, dar ma simt ca o intrusa, iar compania femeilor o dispretuiesc cumva… desi mi s-a spus ca atita timp cit nu le accept, nu o sa am acces la ceea ce e mai valoros in interiorul meu… inca ma gandesc la asta… nu stiu cum sa le accept, si sa ma accept femeie… stiu sa fiu barbata…

  3. Atit de actual ai scris, dar mi-am adus aminte ce dorinta mare aveam sa-mi fie DOAR sotul meu alaturi la nastere,nu voiam sa vad pe nimeni. Si a fost…

  4. Dragele si scumpele mele mamici …FEMEI
    …va zic eu ceva cea care a nascut la 18 ani primul copil si la 22 al doilea …
    Da ..a fost greu ,am trecut si prin depresie postmaternala ….si prin greutati de nestire si incompetentii…dar …a meritat
    La ai mei 32 am doi flacai bravo ,care o alinta pe mamica tinara si frumoasa cu felurite de mincaruri delicioase ,cu felul lor de a fi.Si ii multumesc Domnului ca mi-a dat asa copilasi , mi-a dat putere sa rezist ,sa pot sa fiu alaturi de ei nu ca un mentor sever….ci ca o mama prietena !!!!!!!! Asa ca va doresc doar rabdarica !!!!!!!!

  5. Eu am ramas inca in perioada cu oboseala,depresie, lipsa comunicarii cu alte femei. Avind 2 copii mici, inca e prea devreme sa depasesc aceasta perioada, ramine sa am rabdare….

  6. mie imi place ce si cum ai scris. foarte mult:))) eu sunt exact asa, uneori ca o curca, alteori ca un batman, smiorcaita si apoi vesela, isterica (numa+n gand) si lista poate continua:)))) sa mai scrii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s