Acest dulce cuvant, depresia

Uneori e bine sa-ti scoti demonii la plimbare. Sa lasi cainii care iti pazesc memoria sa mai latre la luna, sa deschizi ferestrele si sa scoti scheletul din dulap.

Nu stiu cum au cazut cartile in ultimul timp, dar intalnesc doar oameni deprimati. Sau care incearca sa se joace de-a depresia. Cei mai indragostiti de sine.”Eu sunt trist, dom’le. Ma macina gandurile si viata e de rahat…” Nu vreau sa par o insensibila. Dar sunt o insensibila. Cineva care simte cu varful nasului cum vantul ii va aduce vaicareli si monologuri shakespeariene din partea unor oameni care nu pot excela decat in a-si deplange soarta lor nedreapta.

Stop. Eu am avut depresie. Din astea care se lecuiesc cu antidepresante grele. Cele care te transforma intr-o leguma, dar fara de care primul gand de dimineata este cum ai face sa dispari mai repede. De dorit azi pana la pranz. Si fara ca sa iesi din pat. Si fara sa-ti tai venele, deoarece e murdar. Fara a bea solutie de spalat geamurile amestecata cu Domestos si asta pentru a inghiti un borcan de Dimedrol. Deoarece vomiti. Si te inneci cu mancarea de-aseara (sau ce-au reusit sa-ti bage ai tai pe gat). Si nu e estetic. Ca daca a ramas ceva din omul care erai candva, pai asta e simtul estetismului, crescut acum pana la dimensiunile unui dinozaur care vine seara de seara la patul tau cu gandul de a te inghite.

Depresia este un lucru strasnic. Na, banal. Dar cum ati vrut? In depresie nu-i nimic romantic, poetic sau romanesc. Depresia te maninca, te macina, te roade, te scurge. Propria ta existenta te doare. Te doare fiecare zi. Fiecare minut. Iti vine sa iai o lingura si sa te scobesti pe dinautru cu ea. Pana dai de fund. De care fund? Iti dai seama ca nu exista niciun fund. Si asta te doare si mai tare.

Primul episod de depresie l-am avut in primele luni de sarcina. Atunci mi s-a parut normal. Hormonii. Singuratatea. Lipsa comunicarii. Locuiam la capatul civilizatiei, desi la doar 8 km de Basel, unul dintre cele mai importante orase elvetiene. Am nascut si mi-a trecut. Un timp.

Al doilea episod a fost cel greu. Cel pentru care m-am tratat. Ilinca avea 2,5 ani, eu vreo 26. Tanara, frumoasa si moarta.

Depresia a fost o gaura neagra in viata mea. Si daca sunt acum acolo unde sunt e din cauza ca am avut putere sa ies din acea gaura. Nici nu mai stiu cum mi-a reusit. Medicamentele, familia, Chisinaul, unde am fost exilata ca o bolnava de lepra pentru a-mi linge ranile si a nu face probleme in fata publicului european care se invartea pe langa casa noastra inalt-culturala.

Deci, depresia… Depresia e atunci cand te pozitionezi mai jos decat un maidanez raios. Cand te temi sa iesi din casa. Dar si in casa te simti in nesiguranta. Atunci cand vrei sa ai o arma pentru ca sa-i impusti pe toti mosnegii de la statia de autobuze. Atunci cand propriul copil te exaspereaza si tu vrei ca el sa dispara. El si tatal lui care nu e decat un monstru. Cand nu vrei sa te scoli din pat. Iar daca te scoli te trezesti ca iesi din casa in pijama si mergi aiurea. Pana cand nu-si aduce aminte cineva ca tu ai innebunit si te intoarce in casa. Cand nu maninci. Nu bei. Nu suporti lumina zilei. Nu suporti pe nimeni. Nici chiar pe tine. In primul rand pe tine.

***

Eu ii felicit pe oamenii din jurul meu care se cred deprimati. Avei inca o sansa, baieti si fete. Daca stiti sa va numiti durerea pe nume, sa stiti ca ati castigat jumate de batalie. E mai greu atunci cand nu stii, nu vrei sa stii si sa auzi. Cand vrei ca toti sa taca naibii. Si sa te lase in pace. Sa dispari mai repede. Sa te usuci sub plapuma. Atunci e mai greu. Pentru voi si pentru toti. Si mai scump. Si inca ceva… daca nu va dati seama repede ca trebuie sa incheiati acest capitol cu numele „Depresie” cat e lucru cu cinste, se poate intampla ca oamenii dragi voua sa nu mai actioneze deloc ca „dragii”. Stiti si voi, nimeni nu vrea nebuni la casa. Or, depresia, sau mai exact, anumite forme de depresie sunt asociate cu „nebunia”. In cel mai bun caz, iubitul/iubita/sotul/sotia se va face ca ploua. Sau ca ninge. Depinde de sezon. Insa, atentie aici, acum va dau cel mai important sfat – nimeni nu vrea sa traiasca alaturi de un om deprimat. Deprimat pe bune.

Anunțuri

14 gânduri despre „Acest dulce cuvant, depresia

      • Pai… nu e clar.
        „Daca stiti sa va numiti durerea pe nume, sa stiti ca ati castigat jumate de batalie.” A sti sa iti ventilezi emotiile e o dovada de inteligenta (emotionala), nu de vorbit aiurea.
        E adevarat, tristetea nu inseamna depresie si e bine sa faci distinctia intre cele doua, dar a nu-ti vorbi tristetea creste riscul de depresie „pe bune”

        • Dl. Ghenea, eu nu scriu un blog psihologic, ci unul personal. Totul e trecut prin filtrul meu, prin al treilea meu ochi, daca vreti. Cum simt asa scriu. Cine vrea intelege, se regaseste, citeste o propozitie de doua ori, de aceea ca i-a placut cum suna. Nu fac aici jurnalism si nu-mi pun neaparat problema acuratetii fiecarui cuvant sau preciziei in descrierea fiecarei stari. Multumesc pentru intelegere.

          • Imi cer scuze daca v-am suparat in vreun fel. Dar tot sunt nelamurit. Am citit de doua ori si tot mi se pare ca inceputul si sfarsitul articolului sunt contradictorii. Sigur, e doar opinia mea si nu aveti de ce sa va justificati

          • Am sa incerc altfel :) Sa fii deprimat e un trand printre tinerii de azi. Ei se chinuie cat se chinuie, si isi induc o stare de „depresie”, apoi incep sa scoata foloase din asta. De ex. „oh, sunt in depresie, dar mi-a venit inspiratia pentru scenarii” sau „oh, x e in depresie…si e atat de dragut in suferinta lui, hai sa-ti fac cunostinta cu el”. Dar astea sunt jocuri.De fapt, ei nu-si dau seama ca depresia cea care o capeti din anumite motive pe care tu nu le poti explica si cea care devine o mare problema in sine, este un lucru destructiv, care nu te poate face sa scrii scenarii sau sa cuceresti fete interesate de tipul poetului in cautare. Si ca un om deprimat cu adevarat nu este interesant si nici interesat sa faca ceva. Insa, daca totusi ei insista sa-si numeasca aceasta stare „depresie” si sa mai vorbeasca tuturor despre ea, atunci ei sunt, by default, in proces de recuperare. Fapt pentru care ar trebui sa se bucure (desi ei inca nu-si dau seama de asta, depresia pt ei fiind = cu creatia, cu alura de om „altfel”). Deoarece un om deprimat cu adevarat ramane singur. Cam asta :)

  1. eu,anul trecut,dupa ce am rasuflat usor dupa o perioada foarte intensa de lucru,fiind deja in vacanta,am inceput sa ma simt asa putin inutila,nu stiam ce sa fac cu mine,ginduri negative etc.Am mers la medic cu alta ocazie.la mine pe fon de stres incepe ipohondria;).Si,intr-un moment,am inceput a plinge din senin,singura m-am mirat de mine.Prima intrebare a medicului a fost „Simti ca viata merita a fi traita?”

    Asta m-a facut sa zimbesc pe loc,pentru ca nici intr-un fel nu aveam tendinte de sinucidere,pur si simplu aveam nevoie sa vorbesc cu cineva…Atunci,am inteles ca nu sunt in depresie pentru ca depresia pare a fi ceva mult mai strasnic si mai complex decit imi imaginam eu,iar textul tau de azi mi-a confrimat asta.

  2. mie,imi este frica de aceasta depresie pe care o descrii tu.Nici nu mi-am inchipuit ca este atit de strasnica.

    De vaicareala depresiva sufera multa lume,inclusiv si eu now and again;).

    Esti bravo ca ai reusit sa treci peste aceasta perioada grea si ca ai avut si ai oameni dragi care te-au ajutat.

    • Cristina, sunt cateva forme de depresii. De la cele mai „inofensive” pana la cele „suicidale”. De depresiile usurele suferim cam toti, now and again :) Faza e ca, de obicei, oamenii cu depresie nu poarta aceasta stare ca pe un drapel. De aia si e depresie…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s