Ilinca si reclama

Saptamana aceasta Ilinca s-a filmat intr-un nou spot publicitar. Al treilea la numar. Cu o seara inainte am avut parte (traditional) de o isterie regizata perfect, insa, de data aceasta nu a mai luat-o nimeni in seama. Printesa tipa, trantea usile prin casa si zbiera printre camere ca ea nu se va mai filma, ca „Gata! Cat se poate de filmat?”

„Atat cat trebuie”, i-am raspuns calm si am asteptat sa treaca furtuna. Si am avut dreptate. Dupa ce a obosit sa stea culcata teatral pe pat, cu capul intre perne, bocind mai ceva ca o bociotoare, Ilinca s-a sculat si si-a vazut de treaba. A doua zi la filmari era intr-o dispozitie minunata si noaptea, cand am revenit acasa, mi-a spus ca ar mai vrea sa se filmeze.

Morala: copiii trebuie uneori impusi sa faca anumite lucruri. Dovada sunt eu, care nu am fost niciodata impusa sa fac ceva. Am crescut ca o buruiana in gradina. Aveam o libertate de imi rasuna in cap. Iar eu nu faceam nimic. Nici macar nebunii. Acum imi pare rau.

Nota: O filmare e un proces lung si destul de plictisitor. Cel putin, pentru cel care nu e implicat direct si trebuie sa stea intr-o parte si sa astepte cuminte. In cazul dat – eu. Postez cateva fotografii de la filmarea din vara trecuta. Aici a fost acelasi scenariu, doar ca putin mai dramatic. Ilinca aterizase dimineata devreme. Filmarile au inceput la amiaza. Ea era obosita si nervoasa, facea nazuri, avea tentative de bocet. Dar s-a incheiat, ca de obicei, cu voie buna.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s