D-ale scolii

– Ilinca adora scoala. Ea are grija de fiecare colega pierduta pe coridoare sau care nu-si gaseste profesorul de dans pentru orele adaugatoare. Ea alearga dupa lectii in toate directiile, pentru a-si conduce pana la poarta toate prietenele. Apoi alearga imprejurul scolii de cateva ori, impreuna cu fetitele care locuiesc la o aruncatura de bat. In tot acest timp, mama o asteapta in fata clasei, la un pas de isterie. Ilincai, insa, nu-i pasa. Ea are un caracter mai special.

– Scoala isi arata coltii. Ilinca e in clasa coregrafica. Asta insemnand multe ore de dans si multe competitii. Iar competitiile isemnand locuri, premii, concurenta.Trasatura Ilincai, pe nume „indiferenta” este un atu intr-un astfel de mediu. Atunci cand 10 perechi care reprezinta scoala la concursurile de dans (la categoria lor de varsta) sunt descalificate, iar fetele plang in bratele parintilor, Ilinca alearga pe coridoare si nici capul n-o doare.

– Scoala este un mediu destul de nociv. Mai ales cand scoala e cu „inclinatie”. De mici, copiii sunt pusi pe pozitia de a lupta, de a concura, de a se compara intre ei. In tot acest timp, parintii toarna apa la moara. Sau gaz pe foc. Ore adaugatoare fara masura, impunere, partcipare la toate competitiile posibile si imposibile, acostarea pe coridoarele scolii a profesoarei de dans si purtare de discutii cu ea, mituirea ei, lansare de vorbe impotriva altor copii, parinti, sau a barfelor de dupa concursuri, pe care copiii le preiau…acum cu naivitate, mai tarziu cu buna stiinta. Eu nu ma implic. Daca vroiam sa fac din Ilinca dansatoare, o duceam la scoala de balet la 4 ani.

– Scoala este un lucru comod. O spun ca parinte. Daca eram mai indrazneata, n-o trimiteam pe Ilinca la scoala. Ii faceam homeschooling conform legislatiei franceze. Eu, insa, am ales confortul, ramanand constienta de faptul ca in fiecare dimineata imi duc copilul la un abator moral. Acum Ilinca vorbeste ca invatatoare, gandeste ca cei 30 de copii luati la un loc si recita poeziile cu o intonatie debila, mostenita de la gradinita.

– Scoala nu este o prioritate in familia noastra. Cel putin, in cea formata din mine si copilul meu. Scoala este o iesire din situatie, un baby-sitter ieftin, care nu intarzie si care nu se imbolnaveste. Eu imi permit sa cred ca umanitatea va evolua spre alte forme de „culturalizare” a copiilor, mai sufletesti, mai deschise, fara a-i masura pe toti cu aceesi rigla.

Mie imi place sa cred.

photo: Escudama

5 gânduri despre „D-ale scolii

  1. toate aceste lucruri se intimpla in primul rind, gratie asa zisilor „invatatori”, era bine daca se facea o evaluare a cadrelor pedagogice, de ce spun asta – calitatea profesorilor, care au ramas este practic de cea mai mica speta, indifirent ca sunt din mediul urban sau rural, unica explicatie dinsii o lasa pe sama „salariu mic”, cu toate ca in fond cite ceva sa schimbat la salarizarea oficiala, dar daca LUAM IN CONSIDERATIE ADUNATUL DE BANI ILEGAL, ATUNCI CRED, CA U MIA AU SCUZE!!! oricum societatea si legea a acceptat aceasta varianta, DAR PROFESORII SE FAC A NU SIMTI VIZIBILA SCHIMBARE DIN BUZUNARE, nu se prea dau in vint sa se informeze sau sa lucreze individual cu copiii, sau sa caute modalitati de a interesa copilul; faceti o mica investigatie CINE MERGE AZI SA FACA PEDAGOGIE SI CUM SE SCOLESC STUDENTII IN ASA ZISELE INCSTITUTII DE INVATAMINT? Inafara de faptul, ca din institute sau transformat in „academii’, practic totul e pe vechi, a , da, a aparut ‘invatatul prin contract’ VA IMAGINATI CE” INVATAT ” FAC VIITORIII INVATATORI? bazele de studiu, dotarea tehnica, programul invechit din sec.XX, mita din plicuri pentru profesori, orele predate de cea mai prosta calitate, lipsa de la ore si examenele cumparate,,,,totul este legat tei de curmei SI ESTE STRICT NECESAR DE INCEPUT DE LA INCEPUT SI SCARMANIND TOT PROGRAMUL DE STUDIU , INCEPIND DE LA COLEII SI TERMININD CU SCOALA, CARE AR TREBUI SA NE SCOLARIZEZE COPIII…in moldova mi se pare DE NESCHIMBAT!!!

  2. Intr-o oarecare masura eu asa ma simt pregatindu-ma sa dau copilul la gradinita. inteleg la ce-l supun…dar este mai comod decit alergatul dupa grupuri de joc, activitati etc. pentru a-i crea niste conditii normale de socializare. aleg gradinita pentru socializarea copilului…

  3. „Abator moral” e e o exagerare. Oricum, cele mai teribile presiuni asupra copilului le exercita fantasmele, ambitiile si frustrarile parintilor, nu scoala. Ati spus-o chiar dumneavoastra, chiar in acest articol: „Ore adaugatoare fara masura, impunere, partcipare la toate competitiile posibile si imposibile, […]”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s