Vulpita

Cand se intampla sa ma gatesc si sa ies „in oras”, Ilinca ma priveste lung, ma adulmeca, se lipeste de mine si-mi spune siret „Mamica, tu ai nasul lung”. Aceasta constatare e un compliment. Nu stiu de ce, dar lungimea nasului meu se vede doar atunci cand sunt machiata. Fata mea imi spune ca am un nas subtire si lunguiet, exact ca o vulpita. Posibil. Desi ma privesc de aproximativ 10 ori pe zi in oglinda, nu vad acolo decat un nas ca nasul, o gura ca gura si doi ochi, putin asimetrici, dar, in fine, ochi.

***

Zilele astea m-am poticnit de un nume pe care il auzisem de cateva ori de la o prietena – Louise Hay. Cu mai mult de un an urma, aceasta prietena imi recomandase sa-i cumpar cartea ce a facut-o atat de cunoscuta pe aceasta femeie (acum) octogenara. Am mers ascultatoare la librarie. Am intrebat, putin incurcata (intotdeauna ma simt asa cand caut carti de self-help), daca au ceva de Louise Hay. „Avem, cum sa nu!”. Dupa cateva clipe de cercetare a etajerelor, librarul mi-a intins doua carti de aceasta autoare.  Am intors rapid cartea sa-i vad coperta din spate, cautand automat fotografia acesteia. Iar acolo…acolo era portreul unei tipe blonde, cu parul scurt, uscativa, machita, imbracata in alb…Nu mi-a placut tipa. Nu mi-a placut blondul din parul ei si gura prea larg deschisa intr-un zambet pozitiv. I-am intins librarului cartile, am cumparat altceva si am iesit.

***

Au trecut 15 luni. Viata s-a schimbat (nu fara ajutorul unor autori „pozitivi”). La orizont iarasi a aparut Louise Hay. De data aceasta mi-am spus ca oricine merita o a doua sansa, chiar si o femeie prea blonda. Am cautat informatii despre ea, interviuri, documentare. Si m-a impresionat. Asa cum e – blonda, machiata, imbracata in alb, portretul perfect al unei casnice din bogatele suburbii americane (cat suntem noi, totusi, plini de clisee).

***

Louise Hay spune ca cel mai important dar pe care ni-l putem face  este sa ne iubim pe noi insine. Sincer, devotat, fara asteptari si critica, asa cum am iubi un nou-nascut. Dar asta nu e tot. Louise Hay ne indeamna sa ne privim in fiecare zi in ochi (literalmente, folisind oglinda) si sa ne spunem „…., te iubesc”.

***

Eu chiar am nasul lunguiet si ascutit ca la o vulpita. Am descoprit asta aseara, la 30 de ani, privindu-ma indelungat in oglinda, incapabila sa-mi marturisesc dragostea. Eu, care de atatea ori am fost invininuita de egoism…

„Diana,  te iubesc. Exact asa cum esti”

***

Increcati si voi.

Anunțuri

2 gânduri despre „Vulpita

  1. Eu nu cred in carti de self-help,majoritatea sunt pline de apa chioara sau poate nu am gasit nici una care intr-adevar sa ma inspire…sau poate asa sint eu de sceptica lol…dar acest mesaj sa te iubesti pe sine e chiar inevaluabil.E foarte dificil insa sa o faci cu adevarat,sa scapi de dubii si macinari launtrice,sa-ti iubesti neajunsurile si sa-ti accepti succesele ca atare,sa-ti inabusi vocea launtrica care intotdeauna are ceva de spus.

    Cred ca asta se antreneaza ca si orice muschi ;).Asa ca imi promit sa ma ocup de aceasta incepind de azi.

    Mersi de imbold.

    • asta se antreneaza ca orice muschi, Cristina, aici trebuie sa ma crezi :)
      cat despre carti de self-help, sunt carti printre carti :) „Alchimistul” lui Coelho, tot e o carte de self-help, asa ca si „Eat, pray, love” de Elizabeth Gilbert…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s