Mama pleaca la Paris

461703_10150775844532341_1495443267_o

Cica la Paris se poarta unghiile rosii, culoarea neagra si balerinii. Unghiile imi sunt deja rosii, mi-am scos din dulap geaca neagra super-sexy cu care nu mi-a fost rusine sa calaresc doua saptamani o motocicleta pe drumuri de munte si de oras, cat despre balerini…nu am.

Mama pleaca la Paris. Mama sunt eu. Cu un rucsac negru pe umar, cu „Eat, Pray, Love” subtioara si cu pasaportul albastru in mana dreapta. Foarte cliche.

Plec sa-mi inving una dintre cele mai mari frici pe care le am – frica de acest oras, care creste an cu an si degraba va deveni atat de mare, incat se va plimba singura prin lume.

Nu cunosc pe nimeni la Paris. Azi nu cunosc. Nu am planuri, nu ma gandesc sa vizitez Louvre-ul si nici Turnul Eiffel. Stiu doar ca vreau sa maninc multa branza, sa simt aroma strazilor si sa ma asez pe o banca, in scuarul de la capatul bulevardului Champs Elysees.

Mai stiu ca vineri, la amiaza, un barbat ma va astepta intr-un restaurant parizian. El este cel care ma va lasa sa fiu parte minuscula din viata lui pentru cateva zile. Pentru cat vreau eu, mi-a spus intr-o zi, obosit sa urmareasca numaratoarea pusa la cale de mine.

***

Aseara am inceput sa-mi strang lucrurile, cele mai fine si mai uoare, pentru ca nu-mi place sa-mi port casa in spate. Tricouri albe, doua pulovere din lanita de 100 de grame, o fusta lunga cat jumate de viata si un pachet mare de panica dulce, acoperita cu un strat fin de adrenalina. Ce naiba caut? Unde plec cu avionul de la 6 dimineata, cand somnul e atat de dulce? La ce-mi trebuie, cand acasa e atat de bine, drumurile atat de scurte si canapeaua atat de confortabila? Omuletul obraznic din capul meu, un fel de Gollum, innebunit de frica ca ma va pierde, ma terorizeaza in fiecare seara cu intrebari infricosatoare, cu „dar daca” si alte povesti de speriat copiii. Caci seara, inainte de somn, toti suntem vulnerabili, asemeni copiilor care raman singuri in camera, dupa ce mama a spus „noapte buna”, a stins lumina si a lasat usa putin intredeschisa. „E doar o vacanta, fata-hai” – imi sopteste ingerul bun, care intotdeauna imprumuta intonatia cu care vorbea bunica (desi ea nu ar fi salutat drumetiile mele solitare, ca doar sunt femeie cu copil).

***

Fata pleaca la Paris. Intr-o calatorie initiatica. Cu unghii rosii, geaca neagra, cu capul gol, fara bagaj, dar cu cateva lectii invatate. Doar ea si orasul. Orasul mare, somptuos si dramatic. Orasul cu care trebuie sa te intelegei, asa cum te intelegi cu cei care vin sa-ti schimbe geamurile – sa fie atenti sa nu-ti darame peretii, sa nu-ti lase urme prea vizibile, sa stranga dupa ei. Ca e doar o schimbare, nu razboi!

Această prezentare necesită JavaScript.

foto Paris: sursele aici

foto coperta: eu, printr-un update ulterior

8 gânduri despre „Mama pleaca la Paris

  1. Cu 1 an in urma mergeam la Paris, singura, cu unghii rosii si cu o valiza, iar intr-un restaurant parizian ma astepta EL… De vineri Paris pentru mine va insemna acasa. Sa ai o vacanta frumoasa si sper sa gasesti raspuns la toate intrebarile omuletului ce te „terorizeaza” :)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s