Hibernarea. The end.

Hibernarea isi atinge sfarsitul tragic si…logic.

Ultima luna a fost ca un documentar despre viata haotica a unui om haotic intr-o lume haotica.

Starea mea de acum este perfect amnezica. Din toate cate s-au intamplat, in memoria mea nu a ramas nimic. Nici Istanbulul de iarna, revazut dupa cativa ani de absenta, nici plecarea unor oameni apropiati in tarile foarte calde, nici zecile de iesiri in care m-am lansat cu pedantism si seriozitate, de parca Chisinaul se va inchide incepand cu luna martie. Nimic. Capul e gol, inima mai pustie decat desertul Atacama, viitorul lanced. Desi, corpul meu degraba va ateriza la Paris, apoi la Amsterdam, apoi la Bruxelles…si inca in alte cateva destinatii pe care le-am inghesuit repede pe harta. Desi, mi-am cumparat o rochie (eveniment!), botilioni cu tocuri din lemn si parul e mai cret ca niciodata, si Ilinca din ce in ce mai mare…Viata e o feerie. Iar in mijlocul ei e o balta ce apare, incet, dar sigur, odata cu topirea zapezii.

***

Astept cu nerabdare primavara si tot ce aduce ea: curatenie generala, cure de dezintoxicare, innoirea gandurilor. Si, apoi, eu cred in terapia drumurilor, in privirile calde ale necunoscutilor, in vorbele schimbate intr-un compartiment de tren sau in avion la aterizare. Oamenii sint cei care ne lecuiesc. De amnezie si de orice altceva.

Anunțuri

3 gânduri despre „Hibernarea. The end.

  1. Revenirea pe marele ecrane « Alo… BEBE!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s