Despre paine cu magiun si cea mai incredibila mama

Ca sa am ce incalta in prima zi de facultate, mama a strans de la toti colegii  sai 160 de lei. Atat costau pantofii cu toc pe care pusesem ochiul intr-un magazin comercial din centrul Chisinaului. In acea dupa-amiaza am intrat in magazin cu un teanc de bani in mana. Aveam 160 de lei in bancnote de 1 si 5, mototolite, vechisoare. Mama a facut tot posibilul pentru ca fata ei sa aiba ce incalta in prima zi de viata matura.

Primii doi ani de facultate am indurat foame. Poate din cauza asta nici acum nu sint satula si de cate ori sint invitata undeva ma gandesc, fara sa vreau, daca va fi sau nu mancare.

La fiecare salariu mama ne intrunea intr-o sedinta extraordinara pentru a decide cine se va face luna aceasta cu o pereche de sosete sau colanti noi si cine va astepta.

Paltonul, croit dupa fason frantuzesc dintr-un tweed cumparat inca de bunica pe timpul cand unicul croitor serios din tirg era un evreu, mama l-a platit impreuna cu toate prietenele sale. Nu mai avea nimeni palton ca la mine.

***

Painea cu magiun a ramas pentru mine un simbol al saraciei. Am mancat doua ierni la rand paine cu magiun. De sarbatori mancam fasole. Duminicile erau petrecute in ritmul dezghiocarii samburilor de bostan. Toate erau aduse de la bunica de la tara.

Eu nu mai stiu de unde mama a gasit bani sa-mi ia cizme cu blana. Insa, stiu ca era plina de datorii ani la rand. Lua dintr-o parte ca sa dea in alta.

Dupa anul doi de facultate am inceput sa lucrez. Banii pe care ii castigam imi ajungeau sa-mi port de grija fara a o pune pa mama la cheltuiala. Imi administram cu atata talent bugetul, incat m-a dus capul sa-mi fac reparatie in camera dupa anul III.

***

Aceste timpuri sint deja departe, iar amintirea lor mai este vie…vorba poeziei. Desi, de cate ori mama incepe sa depene memorii din anii de criza, eu ma grabesc sa schimb subiectul. „Acum e altceva. Acum e bine. Lasa trecutul acolo unde ii e locul”.

Uneori imi trece prin cap ca totul a devenit prea confortabil. Ca odata cu magiunul pe care l-am scos din viata mea, am scos si spiritul razboinic cu care ma trezeam dimineata pentru a castiga batalia. E de ajuns oare sa ai unt pentru a-l unge pe paine pentru a fi impacat cu viata? Mama zice ca nu. Ea crede ca fetele ei trebuie sa traiasca altfel.

 

 

Anunțuri

5 gânduri despre „Despre paine cu magiun si cea mai incredibila mama

  1. Independenta financiara sau costul maturitatii mele | Alo... BEBE!

  2. Mare noroc ca traiam la sat si aveam soba pt incalzire. Nici nu pot sa-mi inchipui cum mama reusea sa ne hraneasca si sa ne imbrace. Eu cred ca nu as putea face fata unui astfel de stres :(

  3. Eu prima data am vorbit despre acele timpuri anul trecut cu o prietena. Am simtit atata usurare, de parca am scos din mine o remorca cu gunoi.
    Acum este mai bine, dar caldura tot cu greu o achitam :)

  4. Atitea amintiri mi-ai trezit. Tin si eu minte anii grei, dar prefer sa nu vorbesc depsre perioada data. Mama, inca, isi mai aduce aminte spunind „Tii minte cind ne era asa de greu, cind abia-abia legam fir cu fir, iar acuma ne e asa bine, nu tre sa ma gindesc la ce o sa maninc miine si cu ce o sa ma imbrac si daca o sa am bani de achitat lumina”. Ma trece fiorul cind imi aduc aminte, dar e parte din cine sunt eu acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s