Top Secret

Primul lucru pe care l-au aflat prietenele Ilincai, cand ea s-a intors la Chisinau, a fost ca taticul ei are o prietena noua.

Ilinca povestea despre asta de parca ar fi povestit despre o victorie foarte personala, spre care a mers ani la rand. Intre timp, in camera de alaturi, parul meu se ridica, fir cu fir, iar urechile devenisera rosii.

Asa si nu mi-am invatat copilul sa pastreze unele informatii in familie. Ea inca nu a inteles de ce Vlada/Valeria/Laura nu trebuie sa stie ca „mama numai ce s-a trezit” (duminica, ora 11, dupa o noapte mai „activa”) sau ca „taticu e acum la Budapesta cu M…”.

***

Copilul e deschis. Si sincer. Spune ce vede, ce traieste. Dar, nu toti copiii sint asa. Sau, de fapt, nu toti parintii sint tot atat de toleranti si deschisi cum mi-ar placea sa fie. Si trasmit aceasta stare copiilor.

Intr-o dimineata pe Ilinca a sunat-o o colega de clasa, cu care ea nu comunicase pana atunci. Ciocnindu-ma de cateva ori cu mamica acesteia, speram, in secret, ca odorasul de fata sa-i semene tatalui. Dupa 20 de minute de interogatoriu, Ilinca a povestit toata istoria familiei noastre, foarte bucuroasa ca si-a gasit o noua prietena. Colega n-a mai sunat. Si nici prietene nu au devenit. Cel mai curios lucru este ca eu am incercat sa privesc toata aceasta discutie ca pe ceva normal, ca o etapa fundamentala in procesul de formare a unor relatii, mama, insa, a fost, din start, dura…”Ai sa vezi, dupa ce afla de ce Ilinca are nume strain, dar traieste la Chisinau, n-o va mai suna”. Mamele intotdeauna au dreptate. Fir-ar sa fie…

***

Sinceritatea e sanatoasa. Nu e sanatos sa vorbesti cu jumate de gura, sa faci din orice secret, sa nu spui lucrurilor pe nume, sa ghiontesti, sa faci cu ochiul sau sa razi cu subantelesuri. Dar cat e de sanatos sa fii sincer in tara noastra? Cum trebuie sa-ti educi copilul ca sa nu faci din el un animalut speriat, dar nici un radio care difuzeaza informatia la toti doritorii de sange proaspat? Pe mine ma depasesc aceste intrebari, asa cum ma depaseste cand cineva ma ghionteste si zambeste cu subantelesuri. Eu nu inteleg. Asa cum nu inteleg bancurile deocheate.

Prin ce motivam copiilor faptul ca nu trebuie de spus oamenilor din afara familiei anumite lucruri? De ce ei nu trebuie sa vorbeasca despre mama/tata/bunica/bunicul? De ce nimeni nu trebuie sa stie ca tata are a doua sotie sau ca mama mai are un bebelus de la altcineva decat tata? De ce copilul nu trebuie sa spuna ca a calatorit in Franta/Spania/Italia, daca el vrea sa-si impartase bucuria? Sau de ce sa nu povesteasca colegilor cum tata a fost la vanatoare in jungla? Exemple sint mii. Explicatii logice – doar cateva. Si acelea tin mai mult de informatiile de ordin financiar, la care copiii, oricum, nu au acces.

De cate ori se intampla ca Ilinca sa-si impartaseasca emotiile si experientele cu cineva apropiat familiei, mi se da peste nas. Ca nu mi-am educat copilul cum trebuie, ca stie prea multe, ca vorbeste ce nu trebuie, ca nu stie sa pastreze secretele. Si tot asa.

Dar, poate acest copil are ce povesti? Poate el a vazut mai multe decat un om la 35 de ani? Poate in capul lui totul e curcubeu, caleidoscop si focuri de artificii si el vrea ca cei de alaturi sa vada toate aceste culori in miscare? Poate, pana la urma urmei, problema e in noi, cei maturi, de ni se pare ca tuturor le pasa de micile noastre secrete si ca datoria noastra e sa ne aparam cetatea imaginara, care nu e decat o bojdeuca construita din chibrituri?

Cat despre oamenii care incearca sa scoata din copii informatii picante, ca sa aiba ce povesti la o suieta, stiti si voi cine sint ei…

***

Pentru curiosi si pentru cele care vor sa aiba ce discuta „intre fete” despre cum poti sa pastrezi o relatie normala cu „fostul”, vreau sa mentionez ca nu sint geloasa pe relatia pe care Ilinca o are cu noua potentiala mama vitrega. Ele au petrecut o vacanta frumoasa impreuna, acum isi vorbesc pe Skype, Ilinca o invata numaratori si poezioare in romana, ea, la randul sau, ii mentine franceza. Eu nu vad decat avantaje. Ceea ce va doresc si voua sa faceti in toate imprejurarile.

foto: French By Design

Anunțuri

4 gânduri despre „Top Secret

  1. La noi (am in vedere RM), totul e invidie si compleze de inferioritate. Lumea vrea sa stie chestii despre alre familio DOAR ca sa poate spune “Vai, ce rusine! Vai ce bine ca la mine nu-I asa! Vai ce lipsa de moralitate, dar eu sunt asa moral” s.a.m.d. Oamenii fericiti in nestiinta si limitarea lor, se avinta sa Judece pe oricine nu corespunde standardelor infipte in mintea lor! Daca nu joci dupa regulile LOR, inseamna ca ceva nu e in regula cu tine, inseamna ca le esti inferior si asta ii face sa se simta bine in propriul lor “suc”.
    Copii dupa natural or sunt sinceri si asta face parte din copilarie. A-I lipsi de sinceritate inseamna a le stirbi din libertate.
    Societatii noastre (bolnave) ii este mai usor sa accepte o familie unde tata bea si o bate pe mama, iar copilul sta intr-un coltisor stresat si nu poate formula doupa propozitii de frica sa nu fie injosit.
    Regulile sunt in capul nostrum si noi singuri ni le facem.
    Pina la urma conteaza DOAR fericirea noastra (si regulile proprii sau lipsa lor.)

  2. Ma enerveaza si pe mine lipsa de sinceritate. Foarte tare chiar. Uneori la munca sau in familie se nasc niste neintelegeri strashnice din acest motiv. E mai usor sa-mi zica omul „vezi ca n-am inteles ce ai vrut sa zici” si eu sa-i explic ce am avut in vedere, decat sa construiasca in capul lui scenarii cu zmei. Eu tare fericita as fi daca as fi inconjurata de oameni care sa-mi spuna verde-n fata ce si cum. De exemplu imi place genul de prietenie la fetele din Sex and the City.
    apropo de comunicare si ce povestesc copiii, eu cred ca e sanatos ca puiul sa stie multe si sa auda multe si sa i se explice. Urasc frazele din copilarie „asta nu e pentru tine” sau „mergi in alta camera ca avem de discutat ca intre maturi” sau „nu trebuie neaparat sa intelegi tu, ca esti copil”. Daca sunt discutii oprite intre parinti – in afara casei, undeva in parc, ori masina, ori padure. Iar in casa copilul tre sa fie membru cu drepturi depline. Eu asa vad. Iar fii-mea de cite ori ma vede ingrijorata ma intreaba ce problema am si imi cauta solutii. Copilaresti, dar solutii. Si povesteste si ea vrute si nevrute. Foarte bine, e copil, curat și sincer. Viata si asa o s-o invete mai incolo toate lectiile ei.
    Cit despre straini – cei care vor cauta motive, si pe loc gol o sa gaseasca. SI o fac nu pentru ca tu ai vreo problema, ci pentru ca ei au tare multe.

    Felicitari pentru stoicismul cu care infrunti situatia cu fostul sot. Tare, tare bravo.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s