Cum face scoala oameni din copiii nostri. Oameni numai buni pentru societatea in care traim.

Seara. Cina in familia. Pasnic. Ilinca mananca fara a comenta si fara a enerva. Mancam paste, e sarbatoare la noi in casa!

– Mama dracului! – scapa Ilinca, cu un zambet malitios si ochisorii mijiti a obraznicie.

– Hi…? – fac eu, cu macaronul blocat in pragul gatului si furculita in aer. – Ceeeeee?

– Asta Luciana a spus azi la scoala, a repetat dupa doamna invatatoare. Ce inseamna „mama dracului”?

– Stai, stai, stai! …nu ma las eu. – Cum? Astea sunt vorbele doamnei invatatoare? Ochii imi sunt deja bulbucati, in cap fierbe, mana e inclestata in furulita.

– Da! – raspunde zglobiu Ilinca. – Ea spune asa cand cineva nu o asculta.

Normal. Copilul a mers la scoala si invata lucruri noi. Daca noi sapte ani am crescut-o pe Ilinca aproape in sera, fara injuraturi, batai, porecle, las’ scoala s-o introduca in viata reala!

***

Eu ma calmez. Incerc sa zambesc pentru a nu speria aceasta proaspata eleva. Ii explic ca astfel de cuvinte nu-si au locul in casa noastra si ca doamna invatatoare a gresit pronuntandu-le. Apoi tac, incurcata. Cum sa explici copilului ca tu, de fapt, l-ai trimis la scoala „sa faca carte”, „sa faci om din el” si ca invatatorul este un personaj care trebuie respectat, deoarece el este „cheia” si ca astfel de cuvinte sunt INTERZISE in gura unui invatator. Ca astfel de cuvinte sunt gunoaie, dovada de intoleranta, de lipsa de rabdare si respect fata de niste fiinte mici si speriate de scoala.

***

Cat rugum mancarea amestecata cu nedumeriri si intrebari, Ilinca, incurajata de atmosfera, lanseaza:

– Magarita…Asa numeste doamna invatatoare fetele care vorbesc la lectii…

-….??????????!!!!!!!!!!!!

Ochii mei sunt deja in farfurie. Urasc aceasta porecla! Si orice alta porecla. Dar mai ales pe asta! Mama incearca sa calmeze spiritele. Imi sopteste ceva in rusa. Ceva de genul sa nu critic prea dur invatatoare fata de Ilinca.

– Da pe mine nicioadata nu m-a numit asa! – sare Ilinca, mandra.

***

Seara a fost ruinata. Linistea a plecat la…mama-dracului, unde-o fi ea (presupun ca doamna invatatoare stie cu exactitate unde e asta). Si azi ma gandesc cum sa rezolv aceasta situatie. Care e solutia? Sa vorbesc cu ea? Are rost? Si cum? Sa vorbesc cu directoarea? Sa scriu o plangere la Directia de invatamant? Inca ma gandesc…

Anunțuri

3 gânduri despre „Cum face scoala oameni din copiii nostri. Oameni numai buni pentru societatea in care traim.

  1. Eu zic sa vb cu dna Directoare…
    si o plangere la directie si un articol intr’un ziar..
    urasc invatatorii imbecili si handicapati !!!
    nu au dreptul sa stea in scoala si inca in fata unui copil !!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s