Cele sapte cai (II)

Cele sapte pacate capitale ale educatorilor:

1. A corecta in public

2. A-si exprima autoritatea prin agresivitate

3. A fi excesiv de critic

4. A pedepsi cand este furios si a pune limite fara a da explicatii

5. A fi nerabdator si a renunta sa mai educe

6. A nu-si tine cuvantul dat

7. A distruge speranta si visele

sursa: Augusto Cury „Parinti straluciti. Profesori fascinanti”

Anunțuri

4 gânduri despre „Cele sapte cai (II)

  1. nu bine :))….o sa incep cu “Parinti straluciti. Profesori fascinanti” :))
    sunt aparent puternica puternica…dar in realitate un soricel cu un milion de fobii…citesc cu tonele despre o gramada de lucruri pe care le cred utile…si care intrun final credca nu sunt…
    Ilinka este model de copil fericit …
    totu e in mainele noastre….
    mai scriti….o sa am spre ce tinde…
    M

    • majoritatea copiilor sunt fericiti, deoarece ei nu vad neajunsurile vietii. ei nu vad facturile, retinerile de salarii, ei nu ne citesc grijile, nu ne vad ochii plini de indiferenta, ura, ranchiuna atunci cand vorbim cu un om care nu ne este drag. dar, toate astea pana intr-o clipa. e important sa nu-i facem sa traiasca acea clipa. in rest, fiecare se descurca cum poate si cum il duce capul :)

  2. buna Ilinca si mama Ilincai…
    eu sunt fanul blogului vostru….mai bine spus a modului vostru de a petrece timpul liber impreuna, de a inventa ocupatii neobisnuite, de a cauta adevaruri…
    va citeam cand cu aveam copil..si majoritatea posturilor le plasam in Favorites, zicandumi ca exact asa o sa fac si eu cu copilu meu….
    va invidiez cat de ispirate sunteti….
    si acum cand am si eu un Omuletz… .vreau un sfat….recomandatimi una ..doua trei..un milion de carti de unde sa invat sami educ copilu corect…..care sa ma inspira…si sa ma educe si pe mine sa nu fiu orbita si obsedata de dragoste pentru copilu meu…
    multumesc…
    Mila

    • Uneori cartile nu ne ajuta cu nimic :)
      Eu m-am invatat sa ma ghidez dupa bunul simt si intuitie.
      Sunt, insa, momente cand sunt pierduta si nu stiu cum sa procedez fara sa ma transform intr-un monstru. Lectia pe care am invatat-o de cand sunt mama e ca noi nu suntem perfecte si ca daca se intampla sa nu mai tinem situatia in maini – s-o lasam sa ne scape. Uneori e bine sa aiba si copilul dreptate.
      PS: merci :)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s