Daca ieri am petrecut toata ziua la Dendrariu, bucurandu-ne de timpul minunat de afara, azi stam acasa si ne ciocnim de clasica problema: cum s-o facem pe Ilinca sa se rupa de la jocul sau Nindendo, care a devenit, in timp, un drog.
M-am gandit ca ar fi bine de folosit vopselele de acril, cumparate cu 2 luni in urma. Avantajul lor este ca le poti utiliza pe orice suprafata. Zis si facut. Ne-am apucat sa „personalizam” recipientul de sapun lichid. De acord, rezultatul nu este unul de invidiat, dar ce mai conteaza, atat timp cat copilul a stat 40 de minute departe de jocul diabolic.
***
In cazul in care nu aveti recipient de sapun lichid, puteti folosi orice alt obiect pe care cel mic il utilizeaza zilnic. Copiii simt o mandrie si o placere foarte mare atunci cand isi vad rodul muncii pus in functiune, si nu exilat pe vreo etajera intr-un dulap cu usile inchise. Iar cat tine de calitatea desenului – cui ii pasa ca piciul nu scos de sub pensula o reproductie a lui Rembrandt? Important e ca a fost ocupat, a facut ceva nou si ca noi, cei maturi, ne-am minunat de opera sa.
PS: Important. Nu va lasati prostit de cel mic si nu strangeti in urma acestui moment artistic. Mie imi ia jumate de zi s-o conving pe Ilinca sa stranga, apoi alta jumate astept sa stranga, dar nu ma las batuta. Copii trebuie invatati ca nimeni nu e obligat sa faca curat in urma lor.
***
Spor la treaba!
Alo... BEBE! 