Vreau Chisinaul inapoi.

Pentru a nu ramane in urma in polemica monumentelor istorice din Chisinau si pentru a mai arunca o piatra in gradina dragei tanti Nastea, care a avut curajul sa-si exprime punctul de vedere diametral opus de al „Postasilor Chisinaului” si a unei buni parti a locuitorilor Capitalei, voi explica in cateva randuri autoarei blogului mentionat de ce un oras fara centru istoric nu poate fi atragator nici pentru locuitorii lui, daramite pentru turisti. Or, daca vizitatorii din Marea Britanie, Germania si Italia s-au aratat incantati de stecopachetele noastre, cum se intampla ca turizmul nu este un punct forte in economia Moldovei, iar turistii prefera sa ia cu asalt Lvovul, renumit pentru arhitectura sa, decat Chisinaul, raiul pristroicelor la pristroici?

Eu nu cred in mitul micului nostru orasel comod, cu gropi, cladiri hidoase si monumente istorice in paragina, dar totodata atat de simpatic si plin de personalitate. Am calatorit de ajuns pentru a-mi da seama care e diferienta dintr-un oras plin de carisma, asemeni unui om de la care nu te poti rupe si un oras care nu e decat o adunatura de cartiere, cladiri, piete, fara cap si coada, care mai are si pretentia (vezi doamne) sa demoleze o hruba istorica, neestetica, ce poate fi inlocuita cu succes de un nou centru comercial mega-plictisitor. Chisinaul nu e New-York si nu va veni nimeni la noi sa se minuneze de zgaraie-norii ce se ridica deasupra oceanului. Iar in cazul in care nu ne duce capul sa fim un centru cultural, cel putin de importanta regionala, eu zic ca ar fi o idee buna sa pastram orice bucatica de arhitectura veche, s-o renovam si s-o prezentam lumii ca un loc plin de trecut, pe care noi il respectam si pe care il valorificam.

French Street (Fransız Sokağı)/Istanbul

Sunt zeci de exemple de proiecte de renovare a cartierelor  delabrate din diverse capitale ale lumii. Unul dintre cele mai dragi mie este Strada Frantuzeasca din Istanbul. Ideea e ca oamenii nu distrug, ci refac, adaugand un strat gros de vopsea colorata amestecata cu o istorie frumoasa. Pentru a vinde si pentru a face lumea sa creada in povesti si sa se bucure.

***

Eu imi iubesc orasul, deoarece aici m-am nascut. Eu, insa, pot sa-i ofer copilului meu ceva mai frumos, in care el sa simta un om deosebit, care traieste intr-o lume deosebita. Frumoasa, plina de detalii, de oameni care stiu povestea fiecarui colt de strada si care sunt bucurosi s-o imparta cu fiecare curios.

PS: acum doi ani, intr-o vacanta la Cernauti, mancam clatite cu ciuperci intr-un local minuscul ce avea doua mese frantuzesti afara, pe trotuar. Proprietara (in acelasi timp chelnerita) s-a apropiat de noi pentru a socializa. A fost un moment special, in care ea ne-a povestit despre istoria orasului si a strazii pe care ne aflam. Am dat peste o atitudine si o bucurie de trai anume in acel oras, inconjurata de acele case vechi, dar pastrate, pe care nu am intalnit-o niciodata la noi. Asta si este cea mai mare diferenta dintre un oras cu centru istoric pastrat si o adunatura de centre comerciale: povestea.

 

6 gânduri despre „Vreau Chisinaul inapoi.

  1. aici sunt de acord cu tine, anastasia. nu sunt de acord, insa, cu zecile, daca nu sutele, de steclopachete de 30 de metri, in care se adapostesc centre comerciale ce nu trebuiesc nimanui. traim intr-un oras lipsit de orice farmec si asta este realitatea obiectiva, care trebuie s-o recunoastem, chiar daca e greu, deoarece ne iubim orasul si vrem sa para mai mult decat este. eu m-as feri sa spun ca el e simptatic cu tot cu gropi si cu toate aceste bilboardu-ri idioate. iar adevarul se cunoaste prin comparatie. eu, slava domnului, am cu ce compara.

  2. Diana, pe facebook, pe peretele postasilor am scris ca eu vad doua solutii in legatura cu acest monument ca si cu multe altele. Fie demolarea, fie restaurarea. Eu nu am nimic impotriva reconstructiei lor, ba din contra, am zis si o mai zic + o sa fiu prima care va dona bani intru acest scop. Eu sunt impotriva „comei”, daca imi dai voie sa ma exprim asa, in care se afla aceasta cladire inclusiv. Si in momentul in care eu personal (cu tot pesimismul meu optimist sau invers, optimismul pesimist) nu vad luminita de la capatul tunelului si nu cred ca in viitorii 50 de ani se va reconstrui acest monument asa cum nu s+au reconstruit multe altele, eu prefer „eutanasierea”, este o optiune de a mea, in locul asteptarii cand cladirea se va prabusi singura in absenta unor solutii concrete. In plus, sunt impotriva protestelor si cred ca experienta tarii noastre din ultimii 2 ani, mai ales, a demonstrat ca protestele in lipsa unor solutii concrete, nu duc nicaieri. eu cred ca sa iesi in strada cu pancarde si emotii e cea mai simpla cale, dar evident deloc neglijabila, fund-rasingul mi se pare mai constructiv dar si mai greu de realiyat.

    • Optiune falsa si contrar normelor europene si internationale in domeniu, pentru ca atunci cind nu sunt bani pentru restaurarea unui monument si nu se gasesc arendasi ca sa o faca, monumentul se consolideaza (peretii) si este pastrat pina se dau bani. Dar in zona istorica cine nu are vrea sa restaureze ceva si sa detina totusi un edificiu acol? Sa fim seriosi! gindesti cam in stilul principalu la moda sa fie:) Eu m-am convins din postarile mataluta in grupul Postasii Chisinaului ca aduci critici din necunoastere si anume dta esti unul care critica fara a face NIMIC si nu iubesti nici stilul arhitectonic al orasului vechi si nici nu ai respect pentru cei care vor sa schime lucrurile.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s