Oda orasului meu

Această prezentare necesită JavaScript.

Locurile in care am trait candva, pe care le-am iubit si am crezut ca nu ne vom lecui de ele, sunt la fel ca si barbatii care ne-au intrat in inima, cu cap si picioare, si fara de care credeam ca viata nu ar putea exista.

Am si eu un oras pe care l-am iubit cu sufletul la gura, care m-a alintat cum n-a fost in stare s-o faca Chisinaul in cei douzeci si ceva de ani de viata comuna. Istanbul e numele lui.

Au trecut aproape cinci ani de cand nu mai suntem impreuna. De atunci nu ne-am vazut decat pe carti postale si reviste. De cateva ori am planificat o regasire, dar am tot amanat, uneori in ultima clipa, cu hotel rezervat cu tot. Ceva nu ma lasa sa plec sa-l vad. Asa cum nu stii daca ar trebui sa-ti revezi iubirea de care credeai ca nu mai esti in stare sa te lasi.

***

Ieri m-a apucat din nou nostalgia, care, de fapt, nu m-a lasat cu adevarat niciodata. O colega a plecat la Istanbul si, cum facem mai toti noi, a postat careva minuscule impresii pe Facebook. Prinsa in jocul amintirilor, mi-am permis sa-i recomand cateva locuri. Mi-a fost greu sa ma opresc doar la 2 si doar in 3 randuri scurte. As fi in stare sa scriu cate un capitol de carte despre fiecare cartier vizitat, trait, adulmecat al acestui oras-far.

***

Eu nu stiu, nu nu stiu, nu stiu, daca ar mai fi altul care sa lase o amprenta atat de adanca in sufletul meu, la gandul caruia sa ma treaca fiorii si sa ametesc de la amintirea celor zece delfini care au insotit vaporul nostru din portul Kadikoy la Beşiktaş, la serile de pe malul Bosforului, la escapadele de week-end pe Insulile Printului, la o aruncatura de bat de oras, la toti oamenii de pe strazi, la ceaiurile si cafelele gustate la masute minuscule pe strazi improbabile. Dar Istanbulul e cu mult mai mult decat o arata fotografiile mele. Istabulul poate fi tot ce-ti doresti: lux, aventura, saracie, exuberanta, mizerie, modernitate tipatoare, Ev Mediu, leagan al civilizatiilor, it place, Mecca culturii moderne, centru de business international…

Istanbulu are mii de fete, mii de culori, de gusturi, de texturi. Trebuie doar sa ai ochii deschisi, gura avara si mainile libere. Sa intri cap si picioare in inima orasului si sa te dizolvi in el.

4 gânduri despre „Oda orasului meu

  1. Si eu il ador. N-am avut decat 4 zile ca sa prind ceva din vibratiile acestui oras, dar stiu cu siguranta ca acolo mi-as dori sa traiesc. Macar cativa ani.

  2. Cand imi povesteai despre Instanbul ti+am vayut expresia fetei cu adevarat fericita. Eu zic la anul sa plecam impreuna, noi fetele cochetele, sa ne facem de cap si nu numai. Jdi menea i ya vernusi, cum s-ar spune.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s