Cartile care bucura

Am fost marti la tara, intr-o vizita cu un continut mai putin vesel. Ei, dar asta e o alta poveste. Una ce nu se vrea povestita.

***

Istoria, care se rupe, insa, din mine, este istoria acestei carti. „Buna ziua…Multumesc…La revedere” de Gheorghe Gheorghiu, editata in 1968, pe cand parintii meu aveau doar 10 ani. Culmea e ca ambii au avut aceasta carte, eu gasind cate una in ambele poduri a ambelor case batranesti, situate la peste 350 de km. departare una de alta.

Imi place foarte mult aceasta cartulie. Deoarece e pozitiva, deoarece o tin minte inca de la varsta de 4 ani. Imi place ca in cartea din care citise candva mama, inca mai gasesc primele mele incercari de a desena „ca lumea”. In fine, in aceasta cartulie se ascunde o istorie intreaga. Istoria mea. De la origini pana in epoca contemporana.

***

Voi ce carti ramase de la parinrti aveti? Dar pe ale voastre le-ati pastrat? Chiar daca sunt in chirilica, copiii sunt foarte incantati cand parintii le citesc din cartile copilariei lor. Impreuna cu Ilinca am pornit o poveste de dragoste cu „Guguta” de Spiridon Vangheli, o editie din 1984. Cartea a avut de suferit de pe urma mea si a fratelui meu, acum Ilinca o ciufuleste si, sunt sigura, copiii ei tot o vor prinde.

De-as trai eu pana atunci, sa le discifrez alfabetul magic!

***

Va las acum sa savurati din copilaria a doua generatii.