Hai, Moldova de sub nasul nostru!

De sambata seara, in lumea noastra, a celor mai tineri decat parintii nostri si a celor mai elevati decat locatarii caminului pe langa care trec in fiecare dimineata, se pune o singura intrebare „Ai participat la „Hai, Moldova!’?”

Hm…eu nu am participat la „Hai, Moldova!” organizata de ei, in care ti se ofera un combinezon alb, manusi si pungi de plastic. Eu am participat la „Hai, Moldova!” mea, in blugi vechi,  intr-o vesta cumparata de la second-hand si papucii schiopi ai mamei.

***

Nu cred in campanii ca „Hai, Moldova!” Desi, nu i-as incurca sa-si faca treaba, nu i-as vorbi de rau si, la nevoie, i-as promova. Eu cred mai mult in curatenia facuta zi de zi, saptamana de saptamana, in sensibilizare non-stop, in oferire de exemple directe, sub nasul fiecarui cetatean, care prea mult s-a obisnuit sa traiasca in mizerie, aruncand ochii peste cap la invocarea ultimii sale calatorii in Austria si la „ce-i de curat acolo…nu ca la noi!”

Incerc sa lupt cu mizeria la scara la care poate lupta un om luat aparte. Matur curtea din fata blocului, strang gunoiul din strada mea, spal ascensorul, matur pe etaje, mai nou, sadesc flori. Pentru moment, din cateva sute de locatari din blocul nostru, doar cativa imi impartasesc pasiunea pentru un mediu curat si verde. Ceilalti prefera curatenia vazuta o data pe an in Austria si Cehia.

***

Sambata dimineata, am iesit, in ritm de mers sportiv, in recunoastere spre centrul orasului. In calea mea, unicii oameni care strangeau gunoiul, maturau, plantau flori erau locatarii caminului pomenit mai sus. Niste tineri de la tara, elevi ai unei scoli profesionale, unica lor distractie fiind mancatul semintelor si ascultatul muzicii din telefon, seara de seara, in fata caminului. Toate blocurile din imprejurimi dormeau in „somnul cel de moarte”.

***

E bine sa iesim sa strangem gunoiul la scara mare, cu sutele de mii. Dar, intre timp, ce-ar fi daca am strange de sub nasul nostru? Ce-ar fi daca am lupta cu vecinii lipsiti de cea mai mica doza de bun-simt? Ce-ar fi daca, in pofida majoritatii locatarilor unui bloc anume, carora le place viata in conditii de grajd, deoarece doar asa ar avea motiv de lamentare si smiorcaiala cat ii tine pamantul asta, am face in fiecare zi cate un gest de mentinere a curateniei, de infrumusetare si inverzire? Eu cred ca doar pas cu pas putem schimba ceva. Sistematic, folosind metoda picaturii chinezesti.

***

Dupa cureatenia generala pe care am pornit-o sambata in scara blocului, etajul meu luceste. Mai mult la figurat, decat la propriu. Cata placere pentru vecinii mei de palier sa iasa si sa fumeze o tigara, sprijinindu-se de peretele curat luna, scuipand pe gresia frecata cu Domestos, aruncand apoi mucul de tigara langa liftul care straluceste, atat in exterior, cat si in interior. Sa traiesti vecine! Ca eu curat ‘oi mai face!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s