„Corpul este unicul bun care imi apartine” – fraza care mi se invartea in cap fiecare 2 minute, in timp ce alergam, dimineata, 13 aprilie 2011, in centrul Chisinaului. Strazile erau pustii, parcul la fel, iar aparatele de sport oferite cu atata gratie de Primarie si un agent economic, stateau singuratice langa terenul de joc.
„Straniu e poporul asta…Are posibilitatea sa faca sport, gratuit, la aer curat si pe el nici vantul nu-l bate…” Mi s-a facut putin trist pentru miile de femei cu prea multa sunculita, pentru barbatii cu burti de bere supradimensionate…
Corpul este unicul bun care imi apartine. Pana una-alta…Ei, dar ce sa ma bag eu in viata altora.
Alo... BEBE! 
arina, poate iesim impreuna sa mobilizam putin aparatele? sau cel putin, impreuna, dar la distanta…:)
miscarea-i viata oameni buni…
de fiecare om in parte depinde cum se pozitioneaza – rob sau liber sa gindeasca pozitiv si rational
robii cui?
dap multi oameni sunt robi si de asta nu pot iesi la sport!