Dupa-amiaza unei boli

Ilinca s-a imbolnavit. Ieri si-a petrecut ziua intinsa in pat cu febra si cu o licarire in ochi, care de fiecare data mi se asociaza cu romanele in care eroii sunt bolnavi de tuberculoza. Toata noaptea fetita mea si-a adunat vointa de prin ungherele sufletelului ei si a alungat boala.

Nu ca ar fi plecat ea cu totul, dar azi dimineata Ilinca s-a trezit fara licarirea din ochi, cu fruntea rece si obrajii de culoare uniforma.

***

Ultimele doua zile, mi-am permis sa stau acasa mai mult decat si-ar fi inchipuit sefii ca merit. Am ales sa fiu alaturi de Ilinca, fara s-o deleghez mamei sau dadacei. Nu ma pot lauda ca am fost mamica-model, care sta la capataiul odorului bolnav si ii sopteste vorbe de incurajare. Eram mai degraba o nevrotica care incearca sa jongleze cu telefonul mobil, laptopul, cutia de antibiotice si termometrul.

In astfel de momente imi dau seama cat de distrata sunt. Nu-mi pot concentra atentia asupra ei mai mult de cateva minute consecutive. Intotdeauna exista stimuli din exterior care ma subjuga si nu-mi lasa posibilitatea sa fiu doar cu copilul meu. Cred, insa, ca prin asa chinuri „tehnologice” trec toti parintii din timpurile noastre. Dar cum, cum sa te rupi de Facebook, Skype sau 20 de bloguri deschise?

***

Din aceasta cauza, mi-am promis ca:

  • o data pe saptamana nu-mi voi scoate laptopul din geanta si voi dedica toata seara Ilincai
  • sambata dimineata vom face ceva impreuna
  • in fiecare sambata voi organiza o iesire in oras (am inceput cu Opera, urmeaza Muzeul de Etnografie)
  • o data pe luna vom merge la film (am fost deja de doua ori)

Odata lista facuta, e cu mult mai usor sa te tii de ea. Eu am chiar o metoda care ma ajuta foarte mult atunci cand incep sa panichez ca am prea multe de facut. E simplu: dimineata cand ma scol imi stabilesc prioritatea zilei. Trebuie sa existe un singur lucru important pentru ziua ceea si acel lucru trebuie facut.

***

Si cum dupa-amiaza aceasta am petrecut-o impreuna, am reusit sa pornim o constructie si anume copia casei lui Van Gogh:

Anunțuri

Un gând despre „Dupa-amiaza unei boli

  1. Eu cred ca foarte bine faci, Diana!
    Ilinca e in perioada aceasta de receptivitate maxima a ei – 7-12 ani. E timpul cand invata multe lucruri, doar jucandu-va. Are nevoie de tine, stii tu ce stii…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s