Miracolele exista

Cand intri dimineata, pe la 6, in incaperea in care stau soferii firmei si acolo rasuna Sonata in A minor a lui Schubert, cum trebuie sa reactionezi?

***

Eu m-am oprit, incercand sa inteleg de unde s-a luat acest miracol. Cineva mi-a jucat o farsa? Poate femeia de serviciu, cea din tura de noapte? Apoi mi-am frecat ochii…Ma gandeam ca poate sunt surmenata si am deja halucinatii de tot felul. Am cercetat locul. M-am uitat sub masa, in speranta sa gasesc vreun Hobbit ratacit si speriat ca nu poate gasi drumul acasa. Liniste. In afara de notele lui Schubert, nu rasuna nimic.

Atunci mi-am spus ca trebuie sa accept miracolele. Fara sa caut sub mese, fara sa fiu suspicioasa, fara sa imi incordez creierul pentru a gasi o explicatie. Ele exista. Intr-o forma sau alta. Ale mele au fost intodeauna legate de muzica, de sunete, de murmure si melodii ce strabat peretii, venind cine stie din care universuri.

***

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s