Reflectii in pauza de masa…sau (de ce) avem nevoie de bunici?

trei generatii

In pauza de masa obisnuiesc sa citesc. Poate ar fi mai bine sa iau masa si sa ma plimb in parc, eu, insa, prefer sa ma alimentez altfel. Iar dupa citit, obisnuiesc sa scriu..

***

Voi cum credeti, avem nevoie de binici? Sau, au oare copiii nostri nevoie de bunici? Si daca da, in ce masura si in ce scopuri? Si daca nu, de ce nu?

***

Cat am fost mica, bunica a fost un personaj foarte important in viata mea. Ea m-a educat, m-a invatat ca, atunci cand ma adresez celor mari, trebuie sa folosesc cuvantul „dumneata”, tot ea mi-a dat bataie cu varga atunci cand nu respectam orele de intoarcere acasa de la joaca prin mahala. La 18 ani ai mei, ea ramanea o autoritate de neclintit si asta nu pentru ca-mi era  frica de ea si vroiam sa evit pedeapsa, ci pentru ca nu-mi imaginam cum ar putea fi altfel. De la plecarea ei in lumea celor drepti au trecut aproape 10 ani. Acum bunica mea a devenit un personaj in viata Ilincai. Bunica Teodora este cea care ne priveste din cer, este cea fata de care ar trebui sa-i fie rusine sa vorbeasca prostii si cea care a crescut-o pe mama si pe bunica ei asa cum le cunoaste ea acum.

***

Eu sunt un copil al epocii. In plus, viata prin straini mi-a schimbat putin perceptia lucrurilor si nu neapart in directia cea buna. Mama mea a vrut sa fie tot atat de prezenta in viata Ilincai, cat a fost bunica in viata mea. Dar, ciocnirea dintre civilizatii a putut fi oprita doar printr-un armistitiu intre partile beligerante. Bunica trebuie sa-si cunoasca locul. Am trait cu acest postulat pana in clipa in care m-am mutat la Chisinau si mama a devenit iarasi o componenta esentiala a vietii mele, a vietii noastre.

Primii ani am luptat fanatic pe frontul independentei. M-am zbatut cum am putut, sa-i amintesc mamei ca „bunica trebuie sa-si stie locul”. Viata, insa, le pune pe toate la locul lor. Un servici nou, cu ore mai originale si netraditionale, prea mult stres, oboseala si simpla incapacitate de a fi o „wonder woman” m-au intors cu fata spre mama. Bunica isi are locul in familiile noastre! Fie ele si descompuse, recompuse sau traditionale.

***

Cum e la voi?

Anunțuri

3 gânduri despre „Reflectii in pauza de masa…sau (de ce) avem nevoie de bunici?

  1. Te invidiez ca o ai pe mama alaturi. Mie imi lipseste cu desavarsire acest lux,desi avem o bunica de forma, de origine irlandeza, alaturi.Ea se comporta asa cum vreai tu, adica isi „stie locul”, niciodata nu deranjeaza, viziteaza dupa program bine stabilit si cunoscut de ambele parti,nu se implica in educare,nu da sfaturi,face multe cadouri,e buna etc dar mie imi lipseste sa o am pe mama care se implica,educa,da sfaturi dorite si nedorite de cele mai multe ori,deranjeaza daca crede ea de cuviinta,are pareri despre tot in lume, incepind de la alimentarea corecta pina la educatia copilului. Ea, bineinteles, stie TOTUL mai bine decit mine. I miss that!

  2. Eh, Diana, Diana! Mamele noastre, adik bunicile noastre sun sustinerea noastra, pe ele se tine totul, grab a de dimineatsa, cina de sear a copiilor nostril, sun poveshtile de sear a copiilor, atentia care le lipseshte din par tea noastra, cafeaua bauta under in or ash, mingiierile care lipsesc din par tea noastra-mamele!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s