Reflectii in pauza de masa…sau ghid de supravietuire sedintelor de luni

E luni…si doare. Dupa un week-end care nu a fost de milioane, dar tot week-end a fost, cu apple crunch, reteta mea preferata pentru o seara de sambata si noi incercari in ale culinariei, cum ar fi o tarta cu ton, luni a cazut peste mine ca o evidenta ce nu poate fi negata.

Si daca spun luni, spun sedinte interminabile. Iar la sedinte, de obicei, oamenii sunt nemultumiti, fiecare vrea sa dovedeasca ca e mai destept decat colegul, superioirii ierarhici tipa, iar inferiorii ierarhici sufera si isi strang toate puterile ca sa nu izbucneasca in plans, sa nu se mai faca de ras, pe deasupra.

Eu am trecut prin toate fazele prezentei la sedinte. De la spaima, inconfort, concetrare maxima, am trecut la indiferenta, calmitate si, uneori, chiar ironie. Si, trebuie sa recunosc, nu sunt un om cu nervii de otel, ba chiar sunt destul de emotiva si imi sare repede tandra. Secretul meu este simplu. Mai exact, secretele mele sunt simple si anume:

1. La sedinta, cand toate lumea se agita sau, mai rau, seful striga, eu ma gandesc cum ma voi plimba in vacanta prin locurile mele preferate sau, eventual, cum voi descoperi locuri noi. Acum, de exemplu, ma vad in fata Van Gogh Museum sau intr-o cafenea de langa Prinsengracht din Amsterdam.

2.Tot la sedinta, cand spiritele se incing si cand eu sunt vinovata de toate relele de pe fata pamantului, ma gandesc la Ilinca, la ce bine ca ea este si ca e fetita mea, la cat de norocoasa sunt sa am un copil sanatos si frumos.

3. Daca situatia e cu totul insuportabila, ma gandesc ca nimic strasnic nu se poate intampla cu mine in urma acestei sedinte. Iar  cel mai neplacut lucru, cu care ma pot alege in urma unei astfel de experiente, este concedierea mea. Ei si ce? Concedierea nu a fost niciodata un semn obiectiv ca viata si-a luat sfarsit. Ilinca oricum ramane, mama oricum traieste si ma asteapta acasa, eu oricum ma voi trezi si maine si chiar poimane!

Asadar, dragii mei, concluzia este una: pentru a va pastra calmul in orice situatie neplacuta, strigatoare la cer sau, pur si simplu, stupida, transportati-va undeva unde viata e placuta si usoara, unde traiesc oamenii dragi, unde sunteti asteptat si unde toti va iubesc. Iar daca seful nu va iubeste...Well, who cares?

Anunțuri

Un gând despre „Reflectii in pauza de masa…sau ghid de supravietuire sedintelor de luni

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s