Incetati sa culpabilizati!

Ilinca, Istanbul 2005

Lectia lui Boris Cyrulnik, psihiatru si etholog francez, autor a numeroase lucrari de psihologie.

Partea I

Cum explicati Dvs. acest paradox : parintii nu au acordat nicodata atat de multa atentie aducatiei copiilor lor. Ei au citit toate cartile, au privit toate emisiunile. Si in ciuda a toate astea, sau gratie lor, ei nu au fost niciodata atat de descumpaniti, angoasati de frica de a face ceva gresit…

Boris Cyrulnik : Nu exista progres fara efecte secundare. In Occident, de la al II Razboi Mondial, progresul este prezentat prin dezvolatarea ideii de persoana. Prioritatea existentei nu mai este supravietuirea grupului, ci aventura individuala. Asistam la o reorganizare completa a interactiunilor in interiorul familiei, cuplului si in relatia parinte-copil. Este momentul cand casatoria din libera alegere, « casatoria din dragoste », remplaseaza casatoria aranjata. Femeile lucreaza si nu mai au nevoie, economic, de barbati, ele devin, la randul lor, persoane si a impiedica dezvoltarea lor este considerat o crima. Mai inainte exista o dependenta organica de cuplu :fata de ruscurile existentei, singura salvare a unuia era celalalt. De acum inainte, contractul unui cuplu devine un contract de durata determinata de placerea reciproca. Atit timp cat tu participi la satisfacerea mea, si reciproc, noi aven un motiv de a fi in cuplu. Dar in ziua in care tu impiedici aventura mea sociala tu rupi acest contract de durata determinata ; noi nu mai avem motive de a ramane impreuna.

Miza casatoriilor aranjate este transmiterea. Trebuie de transmis un bun, un pamant, o religie, o meserie, deci a face copii, un baiat de preferinta, care va perpetua numele si, mai ales, in societatea de altadata unde nu exista asigurarea batrinetii si unde speranta de viata a barbatilor era cu mult mai mare de cea a femeilor, de a servi « sprijin la batrinete ». In casatoria din dragoste, miza prioritara este dezvoltarea personala- a parintilor mai intai si apoi a copilului si eventual, datorita pilulei, a copilului dorit si nu subit.

Inainte copilul era in serviciul proiectului familial. Acum, familia este in serviciul proiectului pentru copil…

B.C. : Acum 30 de ani, cand am inceput sa lucrez, femeile imi spuneau : « Am sa-i dau un copil sotului meu, el va fi fericit », astazi femeile spun : « As vrea sa-i dau un tata copilului meu ». Copilul a devenit centrul familiei, in timp ce inainte acest loc il ocupa tatal.

Acest copil, care am descoperit, este si el o persoana…

B.C. : Aceasta este, de fapt, un nou stereotip : copilul este o persoana, pruncul este o persoana. Si chiar foetosul este o persoana. Vom vedea, datorita ecografiei, ca la finele sarcinei, el are deja comportamente preferentiale. Si parintii sunt incantati sa spuna : acesta va fi un fotbalist, aceasta va fi o dansatoare…tehnologia participa la mit. Pe cand in societatea arhaica nu exista decat un mod de a se dezvolta, cel prescris de clan, in lumea moderna un copil poate deveni o mie de persoane diferite.

De unde si frica parintilor de a nu fi la inaltime ?

B.C. : Progresul este inflorirea, desavarsirea persoanei. Efectul secundar este angoasa.

Cu atat mai mult ca copilul a devenit un bun rar : cand rata natalitatii e de 1,8 copil pentru o femeie (Franta), nu mai avem dreptul sa-l ratam…

B.C. : Il ratam din ce in ce mi putin din punct de vedere biologic. Din punct de vedere psihologic…eu va indrept spre studiile psihologilor chinezi asupra consecintelor politicii copilului unic. Inainte erau 10 copii pentru o femeie, parinti indobitociti de oboseala, care nu investeau in copiii lor. O mortalitate infantila enorma- pana la finele sec. XIX, 1 copil din 2 murea in primul an de viata. Din momentul in care legea copilului unic a fost votata, acesti copii au fost suprainvestiti, coplesiti…

« Micii imperatori »…

B.C. :…si, intr-o generatie, am putut observa o explozia a numarului copiilor obezi, suicidari, tirani. In Franta, studiile asupra copilului preferat dau, in mod sensibil, aceleasi rezultate.

Toata responsabilitatea educatiei se concentreaza asupra cuplului mama-tata sau mama singura. Face oare sa regretam familia traditionala largita, cu bunici, unchi, matusi, veri ?

B.C. : In societatea nostra formata din cheaguri, unde fiecare familie traieste izolata in apartamente de 3 odai, exista putin ajutor reciproc. Daca un tutore capituleaza- moartea unui parinte, boala mentala…-tot universul copilului se prabuseste. Gratie progresului social, adultii traiesc cu mult mai bine ; ei au apa curenta, sala da baie. Eu nu mai trebuie sa suporte promescuitatea. Ei sunt mai fericiti. Dar in schimb, ei si-au pierdut vecinii si verii. Si copiii, ei sunt mai putin fericiti. Mai putin bine supravegheati. Ei au mai putini prieteni de varsta lor. Si cum ambii parinti lucreaza, nimeni nu se mai ocupa de ei. Copiii de azi cresc in familii hiper-tehnice, hiper-absente, unde cunostintele sunt mai mari ca niciodata si unde performantele sunt mai slabe ca niciodata, deoarece cartea serveste ca proteza  handicapului educatiei corp-la-corp.

Cand eram copil, toate femeile tinere stiau sa ingrijeasca un copil mic. Deoarece toti o faceau imprejurul lor. Bunicile erau niste cliniciene excelente : ele stiau sa identifice o diaree, sa repereze semnele unei deshidratari…Astazi mamele trebuie sa apeleze la pediatru sau la carte : am introdus tehnologie acolo unde era sensorialitate. Relatia cu copilul se tehnicizeaza, se profesionalizeaza.

De aici, a fi parinte devine o meserie. In sensul in care Freud spunea: « Sunt doua profesii imposibile: guvernarea si educarea; in ambele cazuri, suntem condamnati la esec.” Deoerece nu exista indivizi perfecti ; nici un copil nu poate fi la inaltimea asteptarilor parintilor lui…

B.C. : De fapt, asa si cream angoasa si psihotraumatizmele. Mai intai ii vom face pe parinti constienti de totul – daca faceti astfel, spun cartile, se va intampla astfel ; daca sunteti prea nu stiu cum, aceasta va produce aceasta paguba. Apoi ii vom pune in incapacitatea de a actiona sau de a vorbi, pentru a putea repera ceea ce au provocat.

Dar ei pot actiona !

B.C. : Nu, ei sunt din ce in ce mai mult in faza de constientizare si din ce in ce mai putin in faza de decizie comportamentala. Ei pleaca dimineata, revin seara tirziu, petrec tot mai putin timp cu copiii lor. Ei nu mai pot da bataie la fese- ceeea ce este bine- sunt chiar tari unde ea este interzisa. Si cand ei vorbesc, ei nu se mai fac ascultati. Acessta este ciclul consientizarii, impotentei, culpabilitatii. Mamele sunt primele care s-au simtit vinovate, deoarece ele au inceput sa lucreze. Astazi aceasta se resimte mai putin. Doar ca acum si tatii sunt inclusi in aceasta culpabilitate.

Psihiatrii nu poarta aici o responsabilitate enorma ? Vedeta anilor 1960-1970, popularizata de emisiuni si revistele feminine, a fost « traumatismul ». Atentie, nu traumatizati copilul ! De unde si vine aceasta inhibitie fata de actiune…

B.C. : Pana la inceputul sec. trecut, deprinderea suferintei este o valoare educative. Datorita conditiilor de viata grele, daca un barbat nu suporta suferinta, el e desconsiderat. Din aceasta cauza, notiunea de maltratare este de negandit. Biciuirea unui baiat, bataia peste degete, este moral. Este bine. El trebuie sa fie indurator. De asemenea, se crede ca e bine de impiedicat dezvoltarea femeii, in caz contrar ea isi va demostra pesrsonalitatea , ea va face dragoste cu cine vrea.

Odata cu anii 1960 si cu dezvoltarea literaturii psihologice si, mai ales, a celei psihanalitice, putem vedea ca stereotipurile se schimba. Inainte foloseam o metafora vegetala, seminta buna, seminta rea. Aceasta este o metafora rasista. O seminta rea este un copil de o calitate rea. Ce facem cu o seminta rea? O zmulgem. Aceasta viziune va fi inabusita din start de primele lucrari asupra rolului afectivului in dezvoltare.

Traducere si adaptare: alobebe

VA URMA…

Anunțuri

2 gânduri despre „Incetati sa culpabilizati!

  1. Rușinea, autoritatea și alți “demoni” | Dan Ghenea

  2. Incetati sa culpabilizati II « Alo… BEBE!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s