Discutii duminicale

Crdit foto: Simon Howden

Dupa o saptamana de lucru plina de stres, invinuiri inutile, cautari de nod in papura si intrigi obosite, sambata seara nu-ti ramane altceva de facut decat sa te gandesti la viata pe care o traiesti in acest moment precis, la cum ai vrea  sa fie ea peste cateva luni si cum ai sa-ti celebrezi victoria peste 7 ani intr-un zgarie-nori new-yorkez, pe Bali sau undeva in stepa siberiana.

Dar si aceasta viata, traita numai in lupte si victorii, are  un sfarsit.  Cati dintre noi ne-am gandit cum am vrea sa fie el? Cat de tari am fi sa suportam chinurile unei boli mistuitoare? Cate interventii chirurgicale? Cate luni tintuiti la pat?  Cred ca majoritatea dintre noi nu si-au pus asemenea intrebari. Nici eu nu mi le-am pus. Iar atunci cand imi treceau prin minte, zippam.

Acum am inceput sa ma gandesc. Anume dupa aceasta saptamana de viata chinuitoare, cand am avut impresia ca daca respir o data in plus, voi plati si pentru asta, am inceput sa ma conving  ca orice trebuie gandit, pus la punct, ca nimic nu trebuie lasat la intamplare, ca nu e timp pentru greseli si incercari peste incercari. Ca, in fine, in primul rand trebuie sa te gandesti la binele tau, la linistea ta, la demnitatea ta. Si moartea este o componenta esentiala a vietii tale. Un paradox cu care ne-am obisnuit deja. Si trebuie sa stii cum si cat vei fi in stare sa induri pentru a trece in nefiinta.

***

Dupa ce mi-au murit buneii, in chinuri grozanice, departe de spital, in casa pe care singuri si-au construit-o, am inteles ca nu moartea in sine conteaza, ci conteaza cum mori. Si, de atunci, am decis, ca voi incerca sa mor frumos, fara a-mi lasa corpul prada bolii. Dar asta e putin. Cum sa explic celor apropiati ce vreau, fara sa-i fac sa sufere, cum sa fiu sigura ca ei imi vor respecta ultima dorinta? Si daca, in clipele cand boala ma va desfigura si corpul nu va fi decat o masa de carne putreda, in mine se va trezi setea de viata si ii voi chinui pe cei dragi numai ca sa capat doua-trei saptamani in plus?

***

Americanii ni-au luat-o inainte, ca intotdeauna. Ei au insirat toate aceste temeri pe foaie, au facut liste din care au alcatuit intrebari. 5 intrebari care te fac sa te gandesti. Ba mai mult, ei au incurajat discutiile in jurul acestor cinci puncte. Cina duminicala, la multi dintre fratii nostri amricani, va sfarsi anume cu raspunsurile la aceste intrebari.

***

Maine e duminica si familiile se intalnesc dupa o saptamana de zapaceala. Imaginati-va asa o discutie dupa masa de seara. Inchideti televizorul, stingeti radioul, trimiti micutii la culcare si intrebati omul de alaturi „Da tu cum vrei sa mori?”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s