3 lucruri pe care le-am invatat la un concert de pian

Imi place atmosfera unica de la concertele de muzica clasica de la noi. Sala e plina de batrani care au pastrat ceva dintr-o epoca pe care eu doar o visez, de copii care de mici sunt dusi la lectii de muzica, timizi, miopi, ascultatori, de tineri care nu pricep multe in muzica, dar le place cum suna pianul, de domnisoare  imbracate cam demodat, venite cu domnisorii lor, care de multe ori se plictisesc si se sufoca de caldura.

***

Copiii au o putere nemaipomenita de interactiune.

Fetita mea sedea langa mine, vadit plictisita, nerabdatoare sa scoata din rucsac coptura pe care i-a pus-o bunica, intrebandu-ma dupa primele 7 minute cand e pauza. Peste doi oameni in stanga ei sedea alta fetita, putin mai mare. Era una dintre fetitele celea care nu se deosebesc prin frumusete, avea un nas mare, ochi mari, prea apropiati, parul lung, strans intr-un coc si prins cu o funda alba, era imbracata intr-o rochie vechisoara, dar care se vedea ca e tinuta pentru ocazii mai speciale. Era insa atata caldura in ochii ei. Dintr-o privire, cele doua spectatoare mici s-au inteles si au inceput sa se joace cu evantaiele oferite la intrare de o banca comerciala, sponsorul evenimentului. Evantaiele zburau, se transformau in aripi, in mustati, in papioane, in fundite, in urechi. Si tot acest spectacol al mimicii si mainilor era jucat intr-o tacere desavarsita a celor doua actrite. Se auzea doar concertul pentru pian si orchestra in la minor.

***

Uneori mimica celor care canta te captiveaza mai mult decat muzica.

Ilinca nu-si putea gasi locul. Coptura din geanta era de vina. Vecina ei din dreapta, o domnisoara intr-o rochie neagra, eleganta, cu un profil frumos si cercei pentru care o invidiam, a intrebat-o i pauza cum se numeste. Ilinca a raspuns.

-Ilinca, atunci cand nu poti asculat muzica, priveste fetele celor care canta si vei intelege cat de fascinant poate fi un concert. Fiecare artist are altfel de mimica cand e pe scena, incearca sa o prinzi.

***

Pocherul nu e un joc de azart.

In spatele nostru sedea un baiat, genul „geek”, desi cu piercing in ureche. Langa el – o doamna in varsta, cu un limbaj rafinat si bijuterii de epoca. El joaca pocher. Vrea sa-si castige viata jucand pocher. El are o teorie complicata, bazata pe formule matematice, ce o explica doamnei de langa el.

– Pocherul nu este un joc de noroc. Daca cineva ajunge sa piarda catastrofal si devine dependent de joc, stiind ca nu mai are ce vinde pentru a acoperi mizele, insemna ca este altcineva care intotdeauna castiga.

***

Mi-a placut concertul de azi, chiar daca nu am putut sta pana la urma. Coptura cu visina si caise a ainvins.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s