La tabara

Cat eram copil, nu am fost niciodata la tabara pionereasca. Pot doar sa-mi imaginez cum asteptau copiii momentul plecarii, cum isi faceau valiza si cum simteau niste fluturasi in burtica la gandul ca acolo ii asteapta aventura, necunoscutul, prietenii noi si toate astea trebuiau traite pe linga regimul destul de rigid care exista in acele tabere.

Uite asa si fata mea si-a pregatit lucrurile pentru prima ei spitalizare: constiincios, emotionant, cu senzatia ceea de fluturasi in burtica, care o o faceau sa fie agitata. Spitalul, cu droaia de fete care alergau pe coridoarele sectiei, i s-a parut un loc unde ea se va odihni si juca fara interventiile sacaitoare ale mamicai sau bunicai.

Sacul cu jucarii, creioane si carti a fost repede distribuit „camaradelor” de salon, patul, cu cearsafuri curate, calarit de cateva talpi murdare de tarna de pe terenul de joaca din fata spitalului. Socializarea a inceput, injectiile dureroase au fost uitate, regulile de purtare incalcate chiar din prima zi. Traiasca spitalul, triasca libertatea!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s