La casa noua!

Dupa un an si opt luni de negocieri, discutii si explicatii (uneori isterice), copilul meu s-a culcat in patul ce i-a fost „alocat” din momentul revenirii noastre la Chisinau. Pana in seara asta am trecut printr-un adevarat calvar al migratiei. In fiecare seara ea decidea cu cine va dormi, muta pijamaua dintr-o camera in alta, se oftica ca nu isi gaseste sosetele de noapte, tipa sa ii aprind lumina in camera ei ca sa-si poata alege o carte pe care sa o mute in alta camera ca eu sa i-o citesc. Si dupa toate aceste framintari, alergari, ea adormea…Pentru ca peste 2 ore de somn, sa apara cu o jucarie intr-o mana si perna in alta, in camera si in fata persoanei cu care ea categoric nu vroia sa doarma.

De azi, insa, fiecare devine stapin pe teritoriul sau. De azi, am terminat cu „co-sleeping-ul”. De azi si mamica devine om matur, caruia nu ii este lene sa se scoale noaptea si sa mearga in cealalta odaie sa-si linisteasca odorul, sa-i aduca o cana cu apa sau sa-l insoteasca la closet. De azi fiecare se invata sa fie indepenent si sa doarma singurel.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s