Vecina

În una din ultimile dimineţi cu soare a acestui octombrie, în saptămîna cînd prinţesa mea bolea acasă, servindu-i astfel de alibi incapacităţii mele de a mă scula devreme, am auzit de afară voci de copii-zglobii şi cea a unei mămici, la fel de zglobii. Mînată de sentimentul ăsta, mai mult femeiesc (sau muieresc chiar),de invidie,  am sărit ca arsă din pat şi am alergat la geam, să văd cine îndrăzneşte să fie mai trează şi mai energică decît mine într-o dimineaţă de…vineri.

Afară era ea…vecina. Să fi fost oarecare altă femeie o nimiceam într-o secundă (cel puţin în gînd). Vecina îşi ducea cele două fetiţe la şcoala şi băieţelul la grădiniţă. Înaltă, zveltă, blondă, îmbrăcată foarte simplu…dar atît de frumoasă şi proaspătă. Vecina mea are trei copii, două fetiţe şi un băieţel, cu o diferenţă între ei de vreo 3 ani. Ea îi creşte singură. Tatăl este un străin, dintr-o ţară îndepărtată. De ce ea a revenit acasă şi de ce e singură, nu ştiu. Dar, nici nu contează aici.

Acestă femeie tînără este machiată de dimineaţă, cu părul aranjat la orice oră şi cu o faţă plină de optimism şi un fel de duioşie amestecată cu mîndrie, că mă trec furnicile cînd o întîlnesc. Cînd o văd înconjurată de cei trei copii, unul mai frumos ca altul, nu pot să nu o admir, să nu-i zîmbesc şi să-i doresc, în gîndul meu, cea mai bună viaţă cu putinţă…şi să mă gîndesc, de ce, Doamne, nu mă pot machia şi eu de dimineaţă?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s