Pe aripile responsabilităţii

avion

Fetiţa mea a împlinit 5 ani. Pentru mine aceasta reprezintă deja „o vîrstă”.

Ea poate sa ia unele decizii singură, poate fi conştientă de anumite pericole şi poate suporta povara unor responsabilităţi.

Astfel am decis, după un mic sfat de familie, ţinînd cont, mai întîi de toate, de poziţia ei, că poate călători singură cu avionul. „Singură” însemnînd fară mama-tata, bunicul-bunica, dar însoţită de persoane speciale din cadrul companiei aeriene. Acest serviuciu există şi, anume, de la vîrsta de 5 ani. Costul este de 60 euro tur-retur.

Dar…cel mai dificil a fost să lupţi sau, de cele mai multe ori, să suporţi mirarea (scăldată într-un sos iute de condamnare) din ochii angajaţilor compnaiei, notarului (care perfectează procura) etc. atunci cînd aflau că „vai, copilul este atît de mic şi îl trimiteţi singur!!!”

Ce inseamnă „singur”? O trimit cumva cu autobuzul singură sau cu auto-stopul? Copilul nu poate ieşi din avion cînd îi trece prin cap, nu poate deschide geamul şi sări de acolo…

Cel mai tensionat a fost la aeroport, în ziua plecarăii. Am fost tratată (tăcit, evident) de mamă nedemnă, de traficantă de copii etc. Au analizat paşaportul francez al copilului cu lupa, au chemat o comisie întreagă, ne-au făcut să aşteptăm vreo 30 de minute. Şi asta în situaţia în care niciodată nu au existat probleme.

„Turista” mea se întoarce sîmbătă aceasta. Sunt curioasă să văd cum va decurge „înmînarea” acestui „pachet” preţios. Acum sunt însă liniştită şi simt că am învins. Copilul meu a dovedit, cel puţin, pentru o jumatate de traseu, că este deja un omuleţ matur.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s