Tina reloaded

 

Ea poate fi asa:

sau asa:

si asa:

Mie, insa, mai mult imi place asa:

si asa:

chiar si asa:

Cel mai mult, insa, m-a surpins asa:

Acum o saptamana am descoperit-o pe Tina Kandelaki. Trebuie sa recunosc ca sunt cam inapoiata in materie de glamur rusesec. Auzisem de ea, insa, habar nu avem cine este si ce face, in afara de faptul ca apare la televizor.

Am “cunoscut-o” pe Tina prin blogul sau, pe care il citesc deja in fiecare dimineata. Imi place cum scrie, imi place cum gandeste si imi place ce face. Chiar daca toata activitatea ei e acoperita cu un strat gros de sos “a la PR”. Dar, e si normal.  Atunci cand ajungi sa ai un nume care exista deja indiferent de ceea ce faci, trebuie sa stii sa te “ambalezi” frumos si sa te prezinti lumii mari. Tina, se vede bine, a fost o eleva exemplara si a invatat toate smecheriile PR-ului.

Cel mai mult, insa, imi place la Tina Kandelaki ca a stiut sa se reinventeze, sa devina mai mult decat o femeie care epateaza de pe copertile revistelor si din stirile mondene. Ea a evoluat odata cu trecerea anilor si odata cu cresterea copiilor sai. Or, ceea ce faci cand copiii tai au 1 an sau 2-3 ani, nu mai poti face atunci cand ei au crescut si incep sa descopere cum e alcatuita societatea in care traiesc.

Tina Kandelaki este un om-orchestra prin definitie. Prezentatoare a doua emisiuni total diferite (una pentru si despre copiii foarte talentati, alta – interviuri televizate cu oameni celebri: politicieni, actori, miliardari, cantareti etc), patroana unei companii de PR si productie tv, prezentatoarea unei emisiuni radio, proprietara unui restaurant de bucatarie georgiana, membru al “Camerei Publice” din Rusia, activist civic, femeie proaspat divortata, mama a doi copii, fiica iubitoare si nora exceptionala (chiar dupa divort Tina continua sa locuiasca cu soacra ei, ceea ce  consider remarcabil).

Bravo, Tina!  Mai da Doamne si la noi asa femei inteligente, frumoase, pline de initiative si care sa vrea ca toti copiii s-o duca bine, nu doar ai lor.

foto: de pe sfantul google

Femeia la 30 de ani

Peste o zi implinesc 30 de ani. Multasteptata varsta de 30 de ani!

Cand aveam 20, incercam sa-mi imaginez cum voi fi in 10 ani, ce viata voi avea, cum voi arata, cum va fi lumea din jurul meu, iar in ultmimele luni m-am tot gandit la ce realizari am ajuns la 30 de ani (mi-am cautat chiar si fisierul cu CV-ul meu in trei limbi pentru a gasi exemple concrete).

Raspunsul meu, insa, nu va fi nici nou, nici original. Realizarea mea se numeste Ilinca. Cel mai frumos produs al celor 30 de ani petrecuti in aceasta lume. Ceva la care muncesc zi de zi, ajutata de o echipa de oameni apropiati, unii implicati de foarte aproape, altii de la distanta, dar toti cu un impact important in viata fiicei mele.

Ce n-as face, unde n-as ajunge, imi dau bine seama ca daca eram fara copil m-as fi simtit handicapata. E poate rezultatul educatiei pe care o primesc fetele din cultura noastra sau a mentalitatii inca arhaice, potrivit careia daca esti femeie trebuie sa dai viata. Nu stiu. Eu stiu, insa, un lucru – cand ma uit in oglinda, cand ies in strada, cand vorbesc cu cineva, cand flirtez cu un barbat – am un atu – un copil. Si ma simt femeie adevarata. Cea care a trecut prin chinurile nasterii, prin infernul primei pneumonii a copilului de abia cateva luni, a primei intoxicatii care te desfigureaza de frica pentru viata celui caruia i-ai dat viata. Pe scurt, o mama stie ce inseamna viata unui om. Si cat pretuieste.

***

Vreau sa o parafrazez pe o buna prietena si o femeie cu multe virtuti, care zice ca “in tara asta e mai bine sa fii femeie divortata, decat femeie nemaritata” cu “in genere e mai bine sa fii mama singura, decat pur si simplu femeie”.

***

Ilinca, multumesc!

Cum face scoala oameni din copiii nostri. Oameni numai buni pentru societatea in care traim.

Seara. Cina in familia. Pasnic. Ilinca mananca fara a comenta si fara a enerva. Mancam paste, e sarbatoare la noi in casa!

- Mama dracului! – scapa Ilinca, cu un zambet malitios si ochisorii mijiti a obraznicie.

- Hi…? – fac eu, cu macaronul blocat in pragul gatului si furculita in aer. – Ceeeeee?

- Asta Luciana a spus azi la scoala, a repetat dupa doamna invatatoare. Ce inseamna “mama dracului”?

- Stai, stai, stai! …nu ma las eu. – Cum? Astea sunt vorbele doamnei invatatoare? Ochii imi sunt deja bulbucati, in cap fierbe, mana e inclestata in furulita.

- Da! – raspunde zglobiu Ilinca. – Ea spune asa cand cineva nu o asculta.

Normal. Copilul a mers la scoala si invata lucruri noi. Daca noi sapte ani am crescut-o pe Ilinca aproape in sera, fara injuraturi, batai, porecle, las’ scoala s-o introduca in viata reala!

***

Eu ma calmez. Incerc sa zambesc pentru a nu speria aceasta proaspata eleva. Ii explic ca astfel de cuvinte nu-si au locul in casa noastra si ca doamna invatatoare a gresit pronuntandu-le. Apoi tac, incurcata. Cum sa explici copilului ca tu, de fapt, l-ai trimis la scoala “sa faca carte”, “sa faci om din el” si ca invatatorul este un personaj care trebuie respectat, deoarece el este “cheia” si ca astfel de cuvinte sunt INTERZISE in gura unui invatator. Ca astfel de cuvinte sunt gunoaie, dovada de intoleranta, de lipsa de rabdare si respect fata de niste fiinte mici si speriate de scoala.

***

Cat rugum mancarea amestecata cu nedumeriri si intrebari, Ilinca, incurajata de atmosfera, lanseaza:

- Magarita…Asa numeste doamna invatatoare fetele care vorbesc la lectii…

-….??????????!!!!!!!!!!!!

Ochii mei sunt deja in farfurie. Urasc aceasta porecla! Si orice alta porecla. Dar mai ales pe asta! Mama incearca sa calmeze spiritele. Imi sopteste ceva in rusa. Ceva de genul sa nu critic prea dur invatatoare fata de Ilinca.

- Da pe mine nicioadata nu m-a numit asa! – sare Ilinca, mandra.

***

Seara a fost ruinata. Linistea a plecat la…mama-dracului, unde-o fi ea (presupun ca doamna invatatoare stie cu exactitate unde e asta). Si azi ma gandesc cum sa rezolv aceasta situatie. Care e solutia? Sa vorbesc cu ea? Are rost? Si cum? Sa vorbesc cu directoarea? Sa scriu o plangere la Directia de invatamant? Inca ma gandesc…

Debutul Ilincai pe youtube

Fata mea e pe Youtube! Si pe alte cateva canale nationale.

Ilinca e la al doilea spot publicitar. Taica-sau o vede deja star de cinema. Eu o vad top-model, cu mama alaturi la cele mai mari prezentari de moda. Vorba ceea, pasarea malai viseaza. Pana una alta, ne bucuram pentru ea. Si pentru micile ei onorarii. Cati copii se pot lauda ca au facut primii bani la 6 ani?

Nata Albot si Andrei Bolocan la pachet

Azi dimineata am venit tantosa la servici cu un pachet de cumparaturi. Un pachet din hartie asa cum vedeam toata adolescenta in fimele americane si tare ii invidiam. Doar ca punga mea a putin altfel. Alba, subtire si cu…reclama pe ea.

Nota: Fanii “Sare si Piper” gasesc pachetul magic in reteaua  Linella.

Vaccinarea si medicii de familie gura-casca

Eficitenta medicilor nostri de familie este “maxima”. Nici nu ma mira de ce lumea prefera sa traisca in buna vecinatate cu diversele simptome manifestate de corp, decat sa treaca pe la policlinica.

Avem si noi o istorioara.

Ca si toti copiii care au mers in clasa intai, Ilinca urma sa fie vaccinata impotriva TBC. Zis si facut! Venim vineri la policlinica, trecem pe la medic, care o verifica pe Ilinca si totodata verifica si cartela ei medicala, ii face cateva insemnari si ne trimite in sala de proceduri. Dupa  au urnmat 10 minute de stres nebun. Imaginati-va 2 femei mature, incearcand sa tina un copil de 7 ani, care se zbate si urla ca un animal in capcana. Cele doua femei eram eu si mama. A treia femeie era sora medicala care alerga imprejurul nostru cu seringa in asteptarea momentului potrivit pentru a-i face testul Mantoux. Intr-un final, injectia facuta, Ilinca mai mult lesinata, mama cu tensiunea ridicata, eu razand (asta e reactia mea la situatii de stres, nu ma pot cotrola). Iesim din policlinica cu promisunea sa revenim luni pentru vacinarea propriu-zisa.

Luni. Policlinica. Biroul medicului de familie. Cartela medicala este trecuta inca o data in vizor. Descoperire! Ilinca nu trebuie sa-si faca vaccin impotriva TBC, iar testul Mantoux a fost o greseala!Randul ei e abia peste 5 ani! (La noi e putin alt grafic de vaccinari, deoarece Ilinca de la nastere a fost vaccinata confrom sistemului olandez). Medicul a cascat gura. Frumos…

***

Pe final un exemplu frumos de etica medicala. Nu de la noi, evident.

Trei intrebari esentiale de luni

Trei intrebari pe care mi le pun in fiecare luni cand ies din casa:

- De ce luni dimineata e imposibil sa gasesti un taxi liber?

- De ce luni dimineata troleibuzele sunt pline? Daca lumea tot circula cu taxiul…

- De ce luni dimineata intalnesti femei cu parul murdar?

Rapsunsul inca nu l-am gasit. Buna dimineata, e luni!

Nota: fotografia nu are nimic cu tema. Imi plac fetele pe motociclete.

foto: DUST DEVIL